Pr. Vasile Beni: Sfinții Mărturisitori Ardeleni- Visarion, Sofronie și Oprea

Dragii noştri credincioşi!

            Sfinții Mărturisitori Ardeleni, se pomenesc în fiecare an la data de 21 octombrie. Viaţa şi faptele lor sunt descrise în cărţile noastre bisericeşti şi nu numai, iar în cele ce urmează haideți să ne oprim pe scurt la viaţa şi faptele lor.

       Cuviosul Visarion s-a născut în Bosnia din părinți creștini în 1714, primind la botez numele de Niculae. Sa călugărit la mănăstirea sfântul Sava de lângă Ierusalim. În anul 1744 a venit în Transilvania, predicând împotriva uniației. În drum spre Sibiu a fost arestat de stăpânirea catolică și târât în judecată. În fața celor care îl judecau, el a stat drept și fără frică ,,mărturisind că dreapta credință a Bisericii Răsăritului este singura adevărată și mântuitoare”. Pentru această mărturisire a dreptei credințe, a fost  aruncat în mai multe închisori, sfârșindu-și viața în fioroasa temniță de la Kufstein, din Austria.

    Cuviosul Sofronie –era fiu de preot din satul Cioara, județul Alba, fiind preot în satul natal, iar după ce a rămas văduv s-a călugărit la mănăstirea Cozia. În anul 1756 s-a reîntors la Cioara unde în pădurile din jurul satului a ridicat un schit cu o școală. Revoltat că autoritățile i-au distrus schitul din cauza uniației, s-a ridicat la luptă împotriva acestora. A ajuns în temnița grea din Bobâlna, apoi în cea de la Abrud. Iar când a ieșit din închisoare, credincioșii n-au mai vrut să-l părăsească și 12 bărbați temători de Dumnezeu îl însoțeau pretutindeni. Sinaxarul ne spune că în ziua a patrusprezecea a lunii februarie din anul 1761 cuviosul Sofronie a ținut ,,Marele sobor" din cetatea Bălgradului (Alba Iulia). Cu cuvinte lipsite de mesteșug, dar pline de dulce mângâiere, a cerut, la acel sobor, cuviosul Sofronie, în numele poporului român, vlădică pe seama drept-credincioșilor din Ardeal. Bunul Dumnezeu i-a ascultat glasul și a înmuiat inima stăpânitorilor care au îngăduit ca românii să aibă vlădică după rânduiala Bisericii Ortodoxe de Răsărit.  

     Sfântul Mucenic Oprea –era originar din Săliștea Sibiului și era plugar. A fost de trei ori să ceară împărătesei Maria Tereza libertate deplină pentru credința ortodoxă. În anul 1752 a fost arestat și aruncat în închisoarea de la Kufstein. După mai bine de 30 de ani soția sa Stana solicită noului împărat Iosif al doilea, eliberarea lui măcar acum la bătrânețe. Dar nu s-a mai aflat nimic despre el, semn că murise acolo.                                                               

Ca şi o scurtă concluzie, mă întreb în condiţiile actuale câţi dintre noi mai avem curaj să ne apărăm şi să ne mărturisim credinţa și de aceea vreau să închei cu poezia lui Radu Gyr: 

,,Avem o ţară unde au stăpânit odată

Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.

Şi unde stau de veacuri laolaltă,

Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

Avem troiţe sfinte, altare şi icoane

Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;

Avem atâtea lacrimi şi prigoane

Că ne e plin pământul de martiri.

Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul

Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;

Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,

Va răsturna cinci veacuri de pământ.

Avem pe Brâncoveanu pildă tare,

Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;

Ca să păzească fără de schimbare

Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,

Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;

Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,

Pe Horia tras pe roată pentru neam.

Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,

Ardeal cu trei culori împodobit;

Scriind deasupra vina ta cu sânge,

Aceea că, ortodoxia ai iubit.

Avem un Rai de sfinţi în temniţi daţi la moarte

Şi aruncaţi în groapa neştiuţi;

Dar astăzi dând pământul la o parte

Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.

E jertfa lor de veacuri mărturia

Ce strigă din morminte pân’ la noi:

Să apărăm cu râvnă Ortodoxia

Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!”

Amin!