Preot Vasile Beni despre Joia Mare: Şi sărutul uneori trădează

Dragii noştri credincioşi!

Denia celor 12 Evanghelii, săvârşită în Joia Mare, este una dintre cele mai frumoase slujbe, care evidenţiază momentele dramatice legate de patimile şi jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. Iar din multitudinea de învăţături care se pot desprinde din cele douăsprăzece Evanghelii m-aş opri la momentul în care Iuda l-a vândut pe Mântuitorul printr-un sărut. Nu înainte de a vedea ce este sărutul şi câteva exemple scripturistice.

1.Ce este sărutul. El este un semn şi, ca orice semn, transmite un mesaj. Ca “expresie universală a vieţii sociale" (Ernest Crawley), sărutul este un indicator al dragostei, al pasiunii, al prieteniei, al respectului, al reverenţei, dar nu însuşi sentimentul. În actul sărutării lui Hristos de Iuda Iscarioteanul, unul din cei 12 apostoli care l-a vândut pe Domnul, relaţia dintre semn, semnificaţie şi simbol devine definitorie pentru neloialitate, trădare şi abandon.

O carte care a avut foarte mare success la public, intitulată „Istoria secretă a sărutului" (Julie Enfield), îi poartă pe cititori într-o călătorie atât în timp, cât şi în jurul lumii, în încercarea de a oferi cititorilor cât mai multe date despre gestul care ne însoţeşte viaţa de la naştere până la moarte. Scriitoarea americană provoacă o incursiune în istoria sărutului care diferă de la o cultură la alta. Un sărut exprimă respect, sau compasiune, afecţiune şi pasiune, este un gest de pioşenie. Sărutul este o sursă de inspiraţie pentru artiştii plastici, poeţi, compozitori. Există filme care au rămas celebre nu atât prin subiect, cât mai ales prin sărutul pasional al protagoniştilor. Unele săruturi publice au stârnit simpatie, altele lacrimi de fericire, altele revoltă sau indignare. Sărutul vulcanic sau prietenesc, matern sau duhovnicesc, este obiect de studiu pentru oamenii de ştiinţă care au descoperit corelaţii între unirea buzelor şi criterii dintre cele mai bizare.

2. Sărutul în Sfânta Scriptură. Câteva exemple: Sărutul este în primul rând un semn de afecţiune a părinţilor şi a bunicilor faţă de copii (Fc. 31, 28). Una dintre funcţiile sărutului era cea de a asigura pe cineva de totala dragoste şi încredere, de ospitalitate şi generozitate, de a afirma bucuria întâlnirii sau regretul despărţirii (Fc. 29, 13; Lc. 7, 45).

O femeie păcătoasă, al cărei nume Evanghelia nu-l relevă, s-a apropiat de Iisus, plângând, I-a sărutat picioarele şi I le-a şters cu părul capului, apoi a turnat pe ele mir de mare preţ. (Lc. 7,37-38) Pe aceasta Iisus a iertat-o, arătând că gestul ei a fost pe deplin agreat. Al doilea loc, în cunoscuta parabolă a fiului risipitor, când acesta se întoarce la tatăl său, el îl îmbrăţişează şi-l sărută (Lc. 15,20).

3. Sărutul lui Iuda.  Acesta are la bază trădarea şi face referire la Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, care l-a trădat pe Fiul lui Dumnezeu cu un sărut, în schimbul a 30 de arginţi. Iuda Iscarioteanul a fost unul dintre apostolii aleşi de Iisus pentru vestirea Evangheliei mântuirii. Sigur, Mântuitorul ar fi putut alege un altul, dar acesta a fost planul Său. Ca orice apostol, Iuda a fost iubit de Învăţătorul său până la moarte, în ciuda faptului că acesta s-a dovedit un „iubitor de bani" şi „trădător", cum reiese din mai multe pasaje evanghelice.

4. Oare să trăim într-o lume a trădării. Să ne gândim la destinul neamului nostru, care pe parcursul istoriei, a fost determinat de trădători. Exemple: Burebista - vândut, Decebal - vândut, Mihai Viteazul - vândut, Ioan Vodă Cel Cumplit - vândut, Vlad Ţepeş - vândut, Alexandru Ioan Cuza - vândut, Ceauşescu - vândut. Să fie  de secole soarta neamului nostru în mâna lui Iuda? Poate că de aceea poporul român a reuşit să rezume perfect situaţia când a spus: „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni căci de duşmani mă voi păzi eu". Este experienţa celui pătimit, care necesită să fie luată în consideraţie.

Concluzionând am putea spune că atunci când păcătuim şi noi îl trădăm pe Hristos. Şi noi îl vindem, nu în schimbul a treizeci de arginţi, ci în schimbul patimilor şi al plăcerilor.   

De aceea haideţi să încercăm şi să devenim mai buni. Amin!