Prof. Ionuț Budăcan (Școala Gimnazială Sânmihaiu de Câmpie) Predarea modernă: progres educațional sau soluție incompletă?

Marți, 3 februarie 2026, în cadrul proiectului Erasmus „FII DIGITAL – PROTEJEAZĂ MEDIUL ÎNCONJURĂTOR”, a avut loc, la Școala Gimnazială Sânmihaiu de Câmpie, un nou atelier de lucru, menit să dezvolte competențe digitale în rândul cadrelor didactice.

La activitate au participat profesori din cadrul școlii, care au aplicat cunoștințele dobândite la întâlnirile anterioare și au realizat materiale digitale și resurse educaționale utile, cu ajutorul unor aplicații bazate pe inteligență artificială. După câteva încercări, fiecare dintre cei prezenți a reușit din ce în ce mai rapid și mai facil să creeze resurse și aplicații digitale adaptate activităților de la clasă.

Cu toate acestea, în ciuda entuziasmului generat de rapiditatea și utilitatea acestor instrumente, treptat au început să iasă la iveală și o serie de limitări, în special în cazul aplicațiilor care, paradoxal, se dovedeau a fi cele mai performante. Într-o societate marcată de consumerism și de fenomenul turbocapitalismului, predarea de calitate, bazată pe instrumente digitale eficiente, este adesea limitată de posibilitățile financiare ale actorilor implicați în educație.

Pentru a clarifica această idee, în momentul în care o aplicație își demonstrează performanțele, aceasta este rapid transformată de către dezvoltatori într-un produs comercial, iar accesul cadrului didactic sau al elevului este restricționat la câteva funcții de bază sau la un număr limitat de credite. Odată epuizate acestea, utilizatorul este invitat să achiziționeze abonamente lunare sau anuale. Puține sunt aplicațiile care oferă acces complet persoanelor active în domeniul educațional și, din păcate, și mai limitate sunt fondurile pe care statul este dispus să le investească în educație.

În lipsa posibilității ca școala să susțină financiar abonamentele necesare pentru utilizarea aplicațiilor de calitate, majoritatea cadrelor didactice fie aleg să folosească instrumente cu performanțe îndoielnice, fie renunță complet la integrarea acestora în activitatea didactică.

Se ridică astfel o întrebare esențială: dacă societatea și perioada în care trăim ne impun dezvoltarea competențelor digitale, dar nu ne oferă mijloacele necesare pentru a le dobândi, care este soluția pentru predarea modernă? Vorbim despre un progres educațional real sau despre o soluție incompletă?

Până la găsirea unor răspunsuri clare, participanții la întâlnire au fost nevoiți să improvizeze. Prin utilizarea aplicațiilor de pe mai multe conturi sau prin împărțirea unor abonamente, aceștia au reușit să depășească parțial aceste limitări și să ajungă la clasă mai bine pregătiți și adaptați cerințelor noilor generații de elevi, care nu își permit să aștepte soluții și resurse ce întârzie să apară.

Prof. Budăcan Bogdan-Ionuț

Școala Gimnazială Sânmihaiu de Câmpie