PROTOPOP ALEXANDRU BABA – LUPĂTOR PENTRU CREDINȚĂ ȘI NEAM

Cu ceva timp în urmă, în articolul „Pagini noi despre memorandistul și protopopul Gherasim Domide” ( în „Cetatea Rodnei”, nr. 29, decembrie 2017), în care recenzam  volumul   preotului  Ilie Pioraș,  „Memorandistul Gherasim Domide – Protopop al Bistriței” (Editura ȘCOALA ARDELEANĂ,  Cluj-Napoca, 2017), remarcam felul  cu totul merituos în care acest  fiu al Rodnei s-a străduit „să scoată din umbra arhivelor la lumină documente semnificative despre activitatea cu totul remarcabilă în plan bisericesc, ca protopop greco-catolic de Bistrița, a celui care a rămas în istoria transilvăneană mai ales ca memorandistul GHERASIM DOMIDE”, chip luminos între rodnenii care „s-au dăruit cu toată forța lor luptei pentru păstrarea neștirbită prin veacuri a ființei neamului românesc și a credinței sale strămoșești” în acest colț de Transilvanie străveche. Nu uitam atunci să menționez meritul avut  în cutezanța unei întreprinderi atât de dificile prin exemplul tatălui său, vrednicul diac din Rodna Pamfir Pioraș, ori prin cel al bunicului Lazăr și al părinților soției sale, învățătoarea Leontina-Ana Cotu, și ea fiică a Rodnei, cea care l-a însoțit prin parohiile unde a fost preot după absolvirea Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu:  întâi la Berechiu, Protopopiatul Ineu, Episcopia Aradului (1988-1992),  apoi la Perișor, Protopopiatul Năsăud, (1992-2001),  și,  după aceea, în Parohia Șieu-Măgheruș, Protopopiatul Bistrița, unde slujește și în prezent, aici obținând, în 2008, Gradul I, cu lucrarea „Monografia Parohiei Șieu-Măgheruș”, pentru a fi apoi hirotesit  Iconom , în 2012, de către ÎPS Mitropolitul Andrei, iar în 2018, Iconom stavrofor.

            Dacă în volumul menționat anterior preotul Ilie Pioraș își propunea să evoce activitatea închinată Bisericii și  Neamului de o mare personalitate a Bisericii Greco-Catolice Unită cu Roma din localitatea în care s-a născut, Rodna Veche, în ultima sa apariție editorială , „Alexandru Baba (1893-1967) Protopop vicar în slujba Bisericii și a neamului” (Editura ȘCOALA ARDELEANĂ, Cluj-Napoca, 2018), reconstituie, după o neostenită „scormonire” prin straturi de istorie, în arhivele de la Bistrița, Alba Iulia și Arad  ( cum apreciază, în „Cuvânt înainte”, Protopopul de Bistrița, Pr. Alexandru Vidican), contribuția în aceleași domenii creștinesc și românesc a unui vrednic misionar al Bisericii Ortodoxe Române născut în parohia pe care o păstorește, Șieu-Măgheruș. În considerentele intitulate „Argument”, preotul Ilie Pioraș își amintește cum, în 14 august 2018, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, în Biserica din Șieu-Măgheruș a evocat personalitatea Protopopului Vicar Alexandru Baba, comemorând 125 de ani de la nașterea sa, în Șieu-Măgheruș, la 14 august l893, având temei pentru aceasta în cinstirea deosebită pe care i-o poartă urmașii,  neuitând să indice apoi sursele numeroase din care s-a alimentat cartea elaborată de el.

                Lucrarea propriu-zisă se deschide cu capitolul „Alexandru Baba – date biografice”. După școala primară din satul natal, viitorul protopop urmează gimnaziul superior fundațional din Năsăud, iar apoi, în 1914,  se înscrie la Institutul de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu, terminând cursurile la Oradea, unde a fost refugiată Academia Teologică din Sibiu, din cauza războiului. Hirotonit preot în ziua de Crăciun a anului 1919, este instalat în această calitate, din ianuarie 1920, în comuna Ciceu Giurgești, județul Someș, fiind foarte apreciat atât de enoriași, cât și de superiorii săi. Ca urmare, Episcopul Nicolae Ivan al Clujului îi încredințează misiunea de a înființa Parohia Ortodoxă din Bocșa Maramureșului. Același episcop îl dorește apoi Protopop la Alba Iulia, unde va și candida, fiind ales, la 28 septembrie 1925, Protopop și paroh în Parohia Centru Alba Iulia, la vârsta de doar 32 de ani. Se achită cu deosebită responsabilitate de tot ce avea  în răspunderea sa administrativă, fiind ales  și deputat în 1928. În 1940, odată cu cedarea Ardealului de Nord, Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului este împărțită teritorial în două: o parte, avându-l în frunte pe Episcopul Nicolae Colan,  rămâne  sub ocupație străină, iar în cealaltă parte se înființează un Vicariat condus de trei protopopi și șase consilieri eparhiali, avându-l ca președinte pe Protopopul Alexandru Baba. Între 1940-1945, Protopopul vicar Alexandru Baba desfășoară o intensă activitate religioasă, socială și culturală, îngrijindu-se de preoții refugiați și de familiile lor, înființând noi parohii și posturi pentru cântăreții bisericești. După anularea Dictatului de la Viena, desființându-se Vicariatul, Episcopia Clujului revine la vechea structură administrativă, dar Episcopul Nicolae Colan îi acordă lui Alexandru Baba dreptul de a purta toată viața titlul onorific de Vicar al Alba Iuliei. Între 1945 și 1948 revine în fruntea Protopopiatului de Alba Iulia, dar apoi, acuzat că deține publicații interzise, este condamnat de autoritățile comuniste și demis din funcția de protopop, fiind închis la Aiud până în iunie 1951. După eliberare, a fost expulzat din Alba Iulia și i-a fost confiscată întreaga avere. Între 1952-1960, slujește ca preot în Parohia comunei Buteni, județul Arad, iar din 1960  până la trecerea la cele veșnice îl regăsim preot în Parohia Simionești, Protopopiatul Bistrița. Moare la 8 noiembrie 1967, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. Capitolul se încheie cu însemnările intitulate „Familia Dumitru Baba – genealogie”.

                Capitolul „Protopopiatul Ortodox Alba Iulia – scurt istoric” notează prima mențiune a acestuia, la 7 iulie 1647, consemnând apoi nume de protopopi în diferite perioade până în prezent, cu o întrerupere de șase decenii între 1700 – 1761. Amănunte interesante despre avansarea preotului în cauză aflăm din capitolul „Alegerea Protopopului Alexandru Baba”. Mult mai bogat în date semnificative este capitolul „Aspecte din activitatea administrativă a protopopului Alexandru Baba”, cu subcapitolele: „Circulare episcopale”, „Circulare, rapoarte, cereri și alte documente protopopești”, „Vizite canonice la parohii”, „Învățământul confesional” și „Activitatea misionară și culturală”. La fel de sugestive în ce privește diversitatea și bogăția activităților religioase, sociale și culturale ale lui Alexandru Baba într-o perioadă aparte a istoriei noastre naționale sunt și titlurile subcapitolelor din capitolul „Vicariatul ortodox român Alba Iulia, 1940-1945. Înființare, structură și organizare”: „Vizite arhierești”, „Inspecții ale protopopului Alexandru Baba în cuprinsul Vicariatului Alba Iulia”, „Grija față de preoți, ținuta preoților”, „Grija față de preoții refugiați în timpul ocupației hortiste”, „Biserică, școală și cultură”, „Școlile confesionale în Protopopiatul Alba Iulia”, „Revista «Renașterea» și alte tipărituri, „Societăți culturale”, „Din presa vremii” și „Cuvântări ale Protopopului Alexandru Baba”.

                Ilustrative pentru felul cum a fost tratat acest martir pentru credință și erou al neamului de către organele comuniste în anii „odiosului deceniu” sunt câteva fragmente alese de noi din capitolul „Memoriul Protopopului A. Baba către Procuratura Generală, după eliberarea din închisoare”: „Tribunalul Militar Cluj m-a judecat la data de 7 ianuarie 1949 și m-a condamnat la 7 luni închisoare corecțională, fără a pronunța pedeapsa complementară a confiscării bunurilor mele personale./…/ În timpul cât am fost deținut (42 luni),/…/Parohia Centrală Alba Iulia a fost deposedată de imobilul său/…/.Deodată cu deposedarea parohiei de acest imobil ni s-au luat și lucrurile noastre personale ca: mobilier, covoare, alimente, vin etc., cu un cuvânt tot ce a aparținut familiei noastre și pentru agonisirea cărora am muncit aproape 30 de ani/…/. Lipsiți complet de orice  bunuri care sunt necesare oricărei familii, oricât de modestă ar fi ea, cu excepția articolelor personale de îmbrăcăminte, neavând nici măcar un pat, o masă și două scaune, la Buteni am început o viață nouă, zbătându-ne în mizerie și suferind privațiuni din cele mai serioase.”  La memoriu sunt anexate procese verbale cu bunurile sechestrate în momentul arestării și sentința Tribunalului Militar, în copie legalizată.

                Cartea preotului Ilie Pioraș se încheie cu capitolul „Scurt istoric al Parohiilor în care a slujit preotul Alexandru Baba”: „Parohia Ciceu-Giurgești, Bistrița-Năsăud”, „Parohia Alba Iulia Centru”, „Parohia Buteni, Arad”, „Parohia Simionești, Bistrița-Năsăud”, urmat de „Bibliografie” și „Anexe”.

                În Circulara din 1 noiembrie 1925 prin care anunța clerul și poporul drept-credincios despre alegerea onoratului „presbiter Alecsandru Baba din Ciceu Giurgești” ca protopop al  tractului Alba Iulia, episcopul Nicolae Ivan  sublinia faptul că „alesul și întăritul în scaunul său prin Declarația sa dată cu graiul viu și în scris a făcut promisiune solemnă, că va fi model al virtuților creștinești, iubitor de popor și dreptate și va sluji biserica și patria iubită cu devotament și cu abnegație până la ultima lui răsuflare”. Iar cartea scrisă de preotul Ilie Pioraș, în întregul ei, face dovada că Preotul Protopop vicar Alexandru Baba si-a respectat cu asupra de măsură în întreaga lui viață legământul făcut!

                                                                                                                          Prof. Emil BĂLĂI