Sf. Ap. Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României. Sf. Ier. Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei este titlul predicii de astăzi și pe care-l întâlnim în calendarul nostru creștin ortodox pentru ultima zi a lunii noiembrie.În Biserica Ortodoxă Sfântul Apostol Andrei precum și sfântul ierah Andrei Șaguna sunt sărbătoriți în fiecare an la data de 30 noiembrie.Să ne oprim pe rând la fiecare:

Sfântul apostol Andrei La noi în țară, Sfântul Andrei se bucură de o cinstire deosebită, fiind considerat Ocrotitorul României, deoarece el a adus creştinismul pe meleagurile noastre, de aceea mai este numit şi „Apostolul Românilor”. Sfântul Apostol Andrei este numit cel întâi chemat  pentru că el a fost cel dintâi care l-a întâlnit pe Mântuitorul Iisus Hristos și este considerat ca fiind părintele duhovnicesc al poporului român.           Sfântului Apostol Andrei -era originar din Betsaida, un orăşel aşezat pe malul lacului Ghenizaret, în Galileea. El era frate cu Simon, cel ce avea să fie mai apoi marele Apostol Petru, fiind amândoi fiii pescarului Iona.A doua zi după Botezul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul era pe ţărmul Iordanului cu doi ucenici ai săi, printre care şi Andrei.Mântuitorul trece pe lângă ei. Ioan Botezătorul îl zăreşte şi zice: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 29).Cei doi ucenici, fără să spună vreun cuvânt, au pornit după Iisus. Acesta i-a întrebat: „Ce căutaţi? Ce vreţi?”. Iar ei I-au răspuns printr-o altă întrebare: „Învăţătorule, unde locuieşti?”. „Veniţi să vedeţi!”, le-a răspuns Hristos. Ei s-au dus şi au rămas cu Domnul până la al zecelea ceas.Întâlnindu-se cu fratele său, Simon, Andrei i-a împărtăşit bucuria de a fi văzut pe Mesia şi l-a dus şi pe el la Iisus. De aceea Biserica îl numeşte pe Sfântul Andrei „cel dintâi chemat” sau „primul chemat la apostolat”. „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”.Auzind această chemare Andrei şi fratele său Simon lasă totul - până „şi pe tatăl lor”, spre a urma pe Domnul.Sfântul Andrei îl urmează pe Hristos fără condiţii şi fără întârziere, fără calcul şi fără dorinţa de câştig, ci doar pentru că a simţit în chemarea lui Iisus, Însuşi cuvântul Vieţii.Potrivit unor vechi mărturii ale tradiţiei istorice, Sfântul Andrei a predicat şi în sud-estul României de azi, în Dobrogea numită în vechime Sciţia Minor,iar o peșteră din Dobrogea a devenit prima Biserică de pe pământul românesc. După ce a predicat în cetăţile din Sciţia Minor, locuite de greci, romani, geto-daci, s-a îndreptat spre Sud, ajungând în ţinuturile greceşti, unde pe mulţi păgâni şi închinători la idoli i-a adus la dreapta credinţă şi la cunoaşterea lui Hristos, Cel răstignit pentru mântuirea noastră Și ajungând în oraşul Patras, a murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X,semn cu care ne întâlnim la trecerea de la calea ferată.

Mitropolitul Andrei Șaguna –ne v-om opri la câteva date pe care le găsim în,,Istoria Bisericii Ortodoxe Române,București 1987,paginile 332-339).A  fost mitropolit al Ardealului și s-a născut la 20 decembrie 1808 în Mișcolț, Ungaria și a trecut la Domnul în 16 iunie 1873 la Sibiu și a fost înmormântat la Rășinari.A abolvit Filosofia și Dreptul,apoi Seminarul Teologic din Vârșeț.S-a călugărit în luna octombrie a anului 1833 la mănăstirea sârbească Hopovo.La 15 iunie 1846 a fost numit,,vicar general”al Episcopiei Ardealului,cu sediul la Sibiu.La 2 decembrie 1847 a fost ales episcope și a fost recunoscut la 5 februarie 1848 ,fiind hirotonit la Carloviț în 18 aprilie 1848.La 12 decembrie 1864 a fost numit arhiepiscop și mitropolit al reînființatei Mitropolii a Ardealului cu reședința în Sibiu.Să ne oprim puțin la activitatea acestui mare mitropolit al Bisericii noastre:            a)Ca episcop, a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului, prin numeroase memorii înaintate Curţii din Viena, patriarhului ortodox sârb şi Congresului naţional-bisericesc sârb din Carloviţ, prin sinoadele eparhiale - formate din clerici şi mireni - convocate la Sibiu în 1850, 1860 şi 1864. După reînfiinţarea Mitropoliei (1864), cu două eparhii sufragane - la Arad şi Caransebeş -, a convocat un Congres naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga Mitropolie, la Sibiu (septembrie-octombrie 1868), care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania (sancţionat de autoritatea de stat la 28 mai 1869), după care s-a condus Biserica Ortodoxă din Transilvania şi Banat până în 1925. Principiile fundamentale ale acestui statut – autonomia faţă de stat şi sinodalitatea, adică participarea laicilor (2/3) alături de clerici ( 1 / 3 ) la conducerea treburilor bisericeşti - au stat la baza Statutului de organizare a întregii Biserici Ortodoxe Române din 1925 şi a celui din 1948.                                                                                            b)Pe tărâm cultural, a organizat învăţământul primar şi mediu ortodox românesc din Transilvania, punându-l sub îndrumarea Bisericii; preoţii parohi erau directori ai şcolii „poporale” din parohia lor, protopopii „inspectori' ai şcolilor din „tractul” lor, iar episcopul (sau arhiepiscopul), „inspector suprem” al şcolilor din întreaga eparhie, principii înscrise şi în Statutul Organic. La sfârşitul păstoririi sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproximativ 800 de şcoli „poporale”', un gimnaziu cu 8 clase la Braşov -înfiinţat în 1850, o şcoală reală-comercială (din 1869) la Braşov, un gimnaziu cu 4 clase la Brad (din 1868). La îndemnul lui s-au tipărit peste 25 de manuale şcolare, unele în mai multe ediţii (de Sava Popovici Barcianu, Ioan Popescu, Zaharia Boiu ş.a). La Sibiu cursurile de teologie au fost ridicate de la 6 luni la un an (1846), iar în 1853 a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic cu două secţii: teologică (doi, apoi trei ani de studii) şi pedagogică (doi, apoi trei ani de studii), cumpărând câteva case pentru nevoile şcolii şi internatului, pentru studenţii teologi şi preoţi a tipărit un număr însemnat de manuale didactice, lucrate de el însuşi sau de profesorii Institutului. A trimis numeroşi tineri la studii de specializare la Universităţile din Austria şi Germania, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el. A avut un rol decisiv la, întemeierea şi organizarea „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român (Astra), fiind primul ei preşedinte (1861-1866); a iniţiat ziarul „Telegraful Român” (ianuarie 1853), care apare până azi.                                                        Ca „om politic”, a îndeplinit un rol de seamă în perioada 1848-1849: preşedinte al Adunării Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 3 / 1 5 mai 1848, delegat de Adunare să prezinte revendicările româneşti împăratului Austriei, la Innsbruck şi Viena, apoi Guvernului din Pesta. în anii următori - fie singur, fie cu alţi delegaţi ai românilor - a prezentat în mai multe rânduri memorii către împărat, cu doleanţele naţiunii române; după 1860 a fost membru în Senatul imperial din Viena, între 1863-1865 deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor (1861) şi al Congresului naţional al românilor (1863), ambele la Sibiu.După crearea statului dualist austro-ungar (1867), a fost mentorul direcţiei „activismului' în viaţa politică a românilor transilvăneni. Îndrumător şi sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor, ctitor al bisericii din Guşteriţa, lângă Sibiu.A fost membru de onoare al Societăţii Academice Române (1871), preşedinte de onoare al Societăţii „Transilvania' din Bucureşti.Analizând pe scurt activitatea mitropolitului Andrei Șaguna,am putea spune că poate fi considerat drept cel mai de seamă iaerah pe care l-a avut Biserica Ortodoxă din Transilvania în tot trecutul ei.                                                                  În concluzie să căutăm și noi asemenea Sfinților Andrei  pe care îi sărbătorim astăzi să fim propovăduitori și apărători ai credinței noastre strămoșești.Amin !