Pr. Vasile Beni: Să căutăm și noi, asemenea Sfinților Andrei pe care îi sărbătorim astăzi, să fim apărători ai credinței noastre strămoșești!

 

În ziua de 30 noiembrie în calendarul nostru creştin se pomenesc doi mari sfinţi: Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, ocrotitorul României şi sfântul Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei. În cele ce urmează, haideţi să ne oprim pe scurt la viaţa şi activitatea celor doi mari sfinţi.

 

 La noi în țară, Sfântul Andrei se bucură de o cinstire deosebită, fiind considerat Ocrotitorul României, deoarece el a adus creştinismul pe meleagurile noastre, de aceea mai este numit şi „Apostolul Românilor”. Sfântul Apostol Andrei este numit cel întâi chemat  pentru că el a fost cel dintâi care l-a întâlnit pe Mântuitorul Iisus Hristos și este considerat ca fiind părintele duhovnicesc al poporului român.    Sfântului Apostol Andrei era originar din Betsaida, un orăşel aşezat pe malul lacului Ghenizaret, în Galileea. El era frate cu Simon, cel ce avea să fie mai apoi marele Apostol Petru, fiind amândoi fiii pescarului Iona.    

    Colindele, legendele și obiceiurile din Dobrogea închinate Sfântului Andrei confirmă prezența sa și în țara noastră. Peștera în care se crede că a trăit Sfântul Andrei pe teritoriul nostru se află la aproximativ 4 kilometri sud-est de localitatea Ion Corvin din județul Constanța. Acolo s-a descoperit în pronaos un fel de pat scobit în piatră. În 1944, peștera a fost transformată în biserică și sfințită de către Episcopul Tomisului, dar a fost distrusă la scurt timp după de trupele rusești invadatoare în cel de-al doilea Război Mondial. După 1990, biserica a fost refăcută și redată cultului, unde și astăzi vin mii de credincioși pentru a se ruga.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, iar în 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat "Ocrotitorul României”. A murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, semn cu care ne întâlnim la trecerea de la calea ferată.

 

Câteva date depre viaţa şi activitatea sa le găsim în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, București 1987, paginile 332-339). A  fost mitropolit al Ardealului și s-a născut la 20 decembrie 1808 în Mișcolț, Ungaria și s-a mutat din lumea aceasta în 16 iunie 1873 la Sibiu și a fost înmormântat la Rășinari. A absolvit Filosofia și Dreptul,  apoi Seminarul Teologic din Vârșeț. La 12 decembrie 1864 a fost numit arhiepiscop și mitropolit al reînființatei Mitropolii a Ardealului cu reședința în Sibiu. Să ne oprim puțin la activitatea acestui mare mitropolit al Bisericii noastre: ca episcop, a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului. După reînfiinţarea Mitropoliei (1864), cu două eparhii sufragane - la Arad şi Caransebeş -, a convocat un Congres naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga Mitropolie, la Sibiu (septembrie-octombrie 1868), care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania. Pe tărâm cultural, a organizat învăţământul primar şi mediu ortodox românesc din Transilvania, punându-l sub îndrumarea Bisericii. La sfârşitul păstoririi sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproximativ 800 de şcoli „poporale”', un gimnaziu cu 8 clase la Braşov -înfiinţat în 1850, o şcoală reală-comercială (din 1869) la Braşov, un gimnaziu cu 4 clase la Brad (din 1868). La îndemnul lui s-au tipărit peste 25 de manuale şcolare, unele în mai multe ediţii. La Sibiu cursurile de teologie au fost ridicate de la 6 luni la un an (1846), iar în 1853 a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic cu două secţii: teologică (doi, apoi trei ani de studii) şi pedagogică (doi, apoi trei ani de studii), cumpărând câteva case pentru nevoile şcolii şi internatului, pentru studenţii teologi şi preoţi a tipărit un număr însemnat de manuale didactice, lucrate de el însuşi sau de profesorii Institutului.  A trimis numeroşi tineri la studii de specializare la Universităţile din Austria şi Germania, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el. A avut un rol decisiv la, întemeierea şi organizarea „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român (Astra), fiind primul ei preşedinte (1861-1866); a iniţiat ziarul „Telegraful Român” (ianuarie 1853), care apare până azi.  Ca „om politic”, a îndeplinit un rol de seamă în perioada 1848-1849: preşedinte al Adunării Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 3 / 1 5 mai 1848, delegat de Adunare să prezinte revendicările româneşti împăratului Austriei, la Innsbruck şi Viena, apoi Guvernului din Pesta.

După 1860, a fost membru în Senatul imperial din Viena. A fost membru de onoare al Societăţii Academice Române (1871), preşedinte de onoare al Societăţii „Transilvania' din Bucureşti. Analizând pe scurt activitatea mitropolitului Andrei Șaguna,am putea spune că poate fi considerat drept cel mai de seamă ierah pe care l-a avut Biserica Ortodoxă din Transilvania în tot trecutul ei.                                                

 

 

,