Radu Brateș – Pavel Dan - O prietenie oprită în plin urcuș

"Vine de săptămâni, fără grabă,/ Vine cu căruța cu cercuri și cu ciubară./ Din loc în loc oprește, mai întreabă,/ Adapă calul și pornește iară..."  (Radu Brateș  "Drumul moțului")

"Și-mi vine să le scriu. Să prind toată lumea, tot aerul, toate firele de iarbă de pe țintirim, într-o operă care să miroase a primăvară, a flori, a fum de băligar, a vis și a fericire!" (Pavel Dan, "Jurnal")

Volumul cu titlul de mai sus a apărut la Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2021. Ediție concepută și îngrijită de Liana -Tereza Biriș, fiica poetului Radu Brateș (pseudonimul profesorului și preotului Gheorghe I. Biriș), carte cu următoarea dedicație: "Omagiu memoriei lui Pavel Dan și Radu Brateș, pentru încă o dată împreună!"

Doi prieteni, așadar, ardeleni amândoi, amândoi scriitori în plin urcuș când s-au cunoscut. Nedespărțiți în viață (atât cât le-a fost dat fircăruia să trăiască: 30 de ani prozatorului Pavel Dan și 60 poetului Radu Brateș), nedespărțiți nici în veșnicie: "Eu și după moartea lui, mărturisește undeva poetul, cănd scriam versuri, îl simțeam parcă lângă umărul meu..."

Zece capitole și aproape 250 de pagini are această carte. Un sumar consistent, încât ar fi imposibil de cuprins într-o recenzie obișnuită.  Un volum care conține în mare parte lucruri deja cunoscute, după cum se menționează ân "Notă asupra ediției", articolele lui Radu Brateș regăsindu-se în ediția de "Publicistică, 1928 – 1998 și 1965 - 1973", apărută la editura pomenită deja, în anul 2017, iar alte articole se regăsesc și în sumarul altor ediții dedicate lui Pavel Dan ("Pavel Dan și Blajul", Editura Clubul Saeculum, Beclean, 2007).

"Am considerat că reluarea acestor articole și prezentarea celor doi scriitori împreună într-un volum aparte ne-ar readuce în memorie portretul spiritual al celor doi profesori blăjeni, colegi de facultate, prieteni de condei și de viață, aflăm din aceeași sursă. O soartă nemiloasă le-a frânt mult prea devreme această prietenie, de-a lungul căreia ar mai fi avut atât de multe a-și destăinui, împărtăși, transmite, dar mai ales, a se bucura de succesul scrisului lor", pentru ca ceva mai la vale să citim: "Materialul principal al volumului îl constituie cele 12 articole ale lui Radu Brateș dedicate lui Pavel Dan, aranjate cronologic. Am decis să aleg unul din articole, în loc de Prefață, și ca un «Argument»  în explicarea prieteniei ce i-a legat, o motivație, poate, a prieteniei care le-a făcut posibilă întâlnirea."

Doi scriitori, doi prieteni. Colegi de facultate. Colegi de cenaclu. Cenaclul lui Victor Papilian, profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj. Președintele Societății Scriitorilor din Ardeal. Directorul Teatrului Național din Cluj. "La ședințele cenaclului ne-am cunoscut mai bine, mărturisește poetul, și părerile noastre erau foarte apropiate în privința literaturii citite în cadrul ședințelor de cenaclu. În general, aveam aceleași aprecieri și în ce privește scriitorii consacrați, deși el era prozator, iar eu eram îndrăgostit de poezie. Încercam și eu uneori să prind în chenarele artei peisaje rurale și amărăciuni sufletești, pe care le simțeam mult mai adânc în viață decât să le exprim în versuri. Totuși, lui Pavel Dan îi plăcea tonul grav al scrisului meu și de-aici, poate, apropierea și prietenia tot mai intensă ce ne-o arăta."

Primul capitol al tomului de față se intitulează "Studii și articole despre Pavel Dan", care conține, printre altele: două texte comemorative, apărute în ziarul "Unirea" din Alba Iulia, un "Omagiu" prezentat la Blaj de Radu Brateș, din partea Asociației Scriitorilor Români din Ardeal, în ziua de 5 noiembrie 1937, în ședința festivă de comemorare a scriitorilor Al. Lupeanu Melin (1887-1937) și Pavel Dan (1907 - 1937), manifestare derulată sub înaltul patronaj al Excelenței Sale, ÎPSS Dr. Alexandru Nicolescu, Mitropolitul de Blaj, cuvântul de deschidere fiind rostit deVictor Papilian.

"Pavel Dan a fost un pasionat al creației, ca să-l cităm din nou pe Radu Brateș, un reprezentant al unei provincii pe care avea s-o impună în geografia noastră literară cu lumina specifică pe care i-o imprima sufletul său de creator. Blajul, adunându-și toate regretele, va veghea lângă amintirea lui, iar noi toți avem datoria de a contribui cât mai intens la o răspândire cât mai largă a operei lui" (p. 43).

La cinci ani de la moartea lui Pavel Dan, bunul său prieten, Radu Brateș, scria în ziarul "Unirea" din 8 iulie, 1942: "Abia sunt câțiva ani de la apariția cărții lui Pavel Dan ("Urcan bătrânul", Editura Fundațiilor Regale, 1938 – nota mea, A. P.) și critica străină rostește elogios despre ea, relevând talentul excepțional al acestui mare scriitort transilvănean. În revista italiană "Literatura", după cum ne informează ziarul "Viața", cunoscutul critic italian Silvio Guarnieri închina un larg studiu critic scriitorului Pavel Dan. El releva maturizarea scrisului lui Pavel Dan și valoarea deosebită a operei sale publicate. Lăsând la o parte ce ne-ar fi putut da el într-o viață liniștită și senină, criticul italian insista asupra operei înfăptuite care constituie un bun câștigat pentru literatura română și asupra căreia trebuie să ne aplecăm cu o atenție mai mare decât cea  pe care o acordăm obișnuit promisiunilor" (p. 50).

Paginile următoare, semnate de Radu Brateș, mustesc de informații despre Pavel Dan și opera sa (vezi cap. "Pavel Dan. Omul și opera"), iar dintre scrierile prozatorului "se remarcă, prin   acuitatea observației, arta tipizării și știința compoziției,  cele două nuvele care urmăresc conflictele din familia Urcăneștilor: "Poveste țărănească" ("Urcan bătrânul") și "Înmormântarea lui Urcan bătrânul", urmate de "Priveghiul", "Copil schimbat", "Ursita", "Zborul de la cuib" și "Iobagii".

Temele principale ale operei lui Pavel Dan, se știe, sunt ale vieții și ale morții la țărani, drama desfășurându-se cel mai adesea în jurul pământului.

Pavel Dan a fost preocupat de om, în sensul cel mai general, de investigarea condiției umane, marile preocupări cu care omul este confruntat în trecerea lui prin lume: asigurarea subzistenței și a descendenței, lupta cu boala și cu spaima de moarte, dar și cu preocuparea pentru găsirea unui sens al vieții – toate acestea țin opera lui Pavel Dan departe  de teritoriile strâmte ale oricărui provincialism cu coloratură «etnografică» și îi garantează universalitatea și perenitatea.

"Pentru autorul «Ursitei», scrie undeva Sergiu Pavel Dan, satul nu înseamnă un liman al bucuriilor vârstei fără griji ci, mai presus de toate, «trunchiul puternic» din care își trage ființa propriul neam."

Volumul alcătuit de Liana – Tereza Biriș mai conține pagini de jurnal din "Jurnalul" lui Pavel Dan, ediție îngrijită și prefațată de Sergiu Pavel Dan, Editura Dacia, Cluj, 1974, fragmente din vol. "Drum și destin, Scrieri inedite" de Radu Brateș, pagini din scrierile celor doi autori: Pavel Dan, "Note din Blaj", Radu Brateș, "Omagiu lui Ioan Inochentie Micu", file din corespondența celor doi scriitori cu Ion Breazu, Ion Chinezu, Teodor Murășanu; precum și memorii adresate de cei doi prieteni  Mitropoliei Blajului.

Un capitol aparte îl ocupă colaborarea lui Radu Brateș cu Monica Lazăr, autoarea  monografiei PAVELDAN (Editura pentru Literatură, 1967), colaborare începută în 1959 și încheiată în 1970, când poetul Radu Brateș se îmbolnăvește grav, trecând la cele veșnice în 1973.

Din capitolul  "Alte gânduri despre cei doi scriitori" am reținut două opinii, din care cităm:

"Blajul interbelic a dat literaturii române doi scriitori: prozatorul Pavel Dan (1907-1937) și poetul Radu Brateș (1913-1973) – scriitori cu destine umane și literare asemănătoare. Ambii vin din lumea satului ardelean, Pavel Dan din Câîmpia Transilvaniei, Radu Brateș din zona Târnavelor, studiază la licee românești de prestigiu, după Marea Unire, la Turda – Pavel Dan, la Blaj – Radu Brateș și încep să scrie încă din anii liceului, publicând în revista școlii; se vor întâlni la Cluj, ca studenți la Facultatea de Litere și vor frecventa împreună cenaclul literar al lui Victor Papilian, cunoscând acum și mișcarea literară clujeană; peste ani se vor revedea la Blaj, colegi de catedră la liceul «Sf. Vasile cel Mare», legând o frumoasă prietenie literară, una din cele mai trainice din viața literară a Transilvaniei interbhelice. Vor fi printre întemeietorii revistei  "Blajul" (1934-1936), își vor citi unul altuia producțiile literare și se vor bucura de apariția numelui lor în reviste importante în epocă, reviste ce-i vor impune printre scriitorii ardeleni din intervalul interbelic." (Ion Buzași).

"Poezia lui Radu Brateș ilustrează convingător amintitul proces de  modernizare a liricii tradiționale, sub influența conjugată a lui Blaga și, respectiv a lui Ion Pillat. Tradiționalismul lui Radu Brateș este unul blând și agrest, străin de radicalismul lui Nichifor Crainic, Radu Gyr ori Virgil Carianopol, infuzat de o reverie senină, clasică (...). Versificația lui, pe de altă parte, nu e deloc vetustă, iar școala clasică deprinsă în școlile Blajului, se simte în eleganța și rafinamentul discret, neostentativ, sl formulelor, Brateș de-retoricizează tradiționalismul, ca și Pillat, îl coboară la statutul de trăire intelectuală, infuzia de spiritualizat, în manieră franciscană (rod, desigur, al exercițiilor spirituale blăjene).

Nu e întâmplător că acest poet a fost prietenul cel mai apropiat al unui scriitor care anunța o nouă vârstă a prozei românești, și anume tragicul Pavel Dan. Una din cele mai mari pierderi ale literaturii române din secolul trecut și unul dintre cele mai nedrepte destine scriitoricești din câte cunoaștem. Pavel Dan promitea prin nuvelele și povestirile sale (...) să ducă mai departe inovația rebreniană, către o poetică rece, obiectivă, a prozei cu tematică țărănească. Nici urmă de sămănătorism ori de vreo altă formă de idilism în nuvelele lui Pavel Dan: dimpotrivă, observație necruțătoare, minuțioasă, sobrietate. " (Răzvan Voncu).

"Poetul Radu Brateș, prozatorul Pavel Dan și istoricul literar, Monica Lazăr, au lăsat urme luminoase în istoria literaturii române, făclii aprinse de iubirea lor de sat și de oamenii lui, de pasiunea lor pentru scris în lupta cu suferința și cu  sacrificiul, de idealurile lor de muncă și viață." (Teodor Murășanu).

Mai semnează: Tuliu Racotă, Sergiu Pavel Dan, Olga Caba, Monica Lazăr, Nae Antonescu, Ioan Chindriș, Ion Brad, Ionel Popa.

 "Necroloage",  "Un ultim cuvânt" și "ANEXE: Documente și ilustrații"  încheie acest volum care mărturisește despre o prietenie exemplară, unică, poate, în literatura română, volum alcătuit și îngrijit de Liana-Tereza Biriș, model de respect și devoțiune față de părintele său, poetul Radu Brateș, față de prozatorul Pavel Dan, prieteni nedespărțiți în viață, nedespărțiți și în moarte.

                                                                                               Aurel Podaru