Regele a murit, trăiască Regele. Mihai s-a întors acasă pentru todeauna

Obiceiul de-a striga la moartea unui suveran: Regele a murit, trăiască Regele, este o constantă a istoriei monarhiilor europene, modul în care dinastia respectivă mergea mai departe, memoria regelui decedat fiind o altă cărămidă la fundamentul regalității post Marelui Război, atunci când s-au prăbușit marile dinastii și imperii.

Moartea Regelui Mihai I , dincolo de evenimentul de fond, este finalul unei epoci, a unui epoci de peregrinări a unui Rege singur printr-o Europă ipocrită, obosită și nedusă la Biserică.

Mihai I de România se întoarce acasă, definitiv și irevocabil, indiferent de regimurile care vor mai conduce România. Regele se întoarce în pământul patriei care în urmă cu 70 de ani nu l-a mai vrut, trimițându-l într-un exil din care nu s-a mai întors, practic, niciodată.

Regele a murit, tăcut, o tăcere nobilă, nici un vaet al unei îndelungi suferințe, nimic, doar un Mihai I față în față cu istoria, cea care va trebui să îl recunoască drept ultimul rege al României Mari, al României profunde, o țară care stă dincolo de negurile istoriei, atât de rele și de reci.

”Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”!

Restul sunt cuvinte goale ce din coadă au să sune. O ușă mare se închide în fața noastră și, sper că, Dumnezeu va mai deschide o altă. Dacă nu, nu și atunci rămânen cu amintirea. Moartea ultimului suveran al României Mari îmi aduce aminte de ultimele cuvinte ale unui alt rege: Carol I Stuart, decapitat la  30 ianuarie 1649 – Just, Remember... un fel de să mă păstrați în amintirea voastră.

Să ne iertați Majestate!