RUSALII (POEME)

DIN DUMINICA POGORÂRII DUHULUI SFÂNT

Azi, în Duminica Mare, îmi spun mie, vă spun tuturora,
indiferent de blazonul religiei voastre:
nu suntem singuri!
Duhul Sfânt este cu noi!
Iisus le-a făgăduit ucenicilor, atunci,
la Înălţarea Sa de pe pământ, că nu îi va lăsa orfani:
„Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va trimite un alt Mângâietor,
care să rămână cu voi în veac” (Ioan 14:16).
De aceea, „oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt
nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor”.
Să vă fie sufletul mereu plin de Duhul adevărului
şi să vă bucuraţi până la ultima „suflare”
de roada lui, care este DRAGOSTEA!

RUSALII

În fiecare an, la Cincizecime,
Un vuiet se aude pe pământ,
Ce vuiet oare și de unde vine
Această caldă zbatere de vânt?!

Ferice dar de cine îl aude,
Să-i fie întru toate de-ajutor,
Tu de El n-ai unde te ascunde,
Ca soarele de dincolo de nor.

Ci lasă-te cuprins şi nu te teme,
Din amorţeala somnului te scoală-
Acest poem pe care-l scriu devreme
Te vindece de orice îndoială.

Taci şi-ascultă-mi freamătul, flămândul,
Frate-al meu de lut şi de cuvânt,
Umbra Lui să-ţi lumineze gândul,
Acum, când se pogoară Duhul Sfânt!

NU E NEVOIE, PRIETENE, SĂ CREZI

Pogorârea Sf. Duh
„...sunt plini de must.”
Fapte, 1,13

Nu e nevoie, prietene, să crezi
În ce văd eu, e încă prea devreme,
Acum, până e ziuă și lucrez
Nu-mi pângări lumina din poeme.

Ca o sahară de pustiu flămând
Ți se aude sufletul sub dune,
Nu-mi număra tristețile din gând,
Lasă-mi-le acolo să se-adune.

Lucrarea ta și-așa e în zadar,
Mai bine odihnește-te degrabă,
Tu nu ai sărbători în calendar
Și eu dacă le am, îmi văd de treabă.

Nu e nevoie, prietene, să crezi
În ce simt eu, dar am o rugăminte,
Până e ziuă încă și lucrez
Nu-mi tulbura lumina din cuvinte...

LACRIMI ÎMPIETRITE
(Nu mai am lacrimi...)

Lacrimi împietrite-
Stalactite-n cer,
Umbra mea de-o vreme
Nu mă mai ajunge,
De la viaţa asta
Doat atât mai cer,
Sfânta bucurie
De-a mai putea plânge...

ORBUL

Unge-mi cu tină, Doamne, ochii mei,
Cei orbi pe dinlăuntrul lor, Iisuse,
Ca să îţi pot vedea aici cu ei
Picioarele şi palmele străpunse

De cuiele ce le-am bătut şi eu
În fiecare ceas cu o sudalmă,
Alungă-mi de pe suflet norul greu
Şi vremea ce-o mai am să-mi fie calmă!

Biet cerşetor ce sunt şi care-am fost,
Dezbracă-mă de zdrenţele murdare
Şi pune-i gurii adevăr şi post,
În gânduri amiros de sărbătoare.

"Voi sunteţi de jos, Eu sunt de sus
Eu de la început vă spun că sunt!"
Tu eşti Lumina lumii, cum i-ai spus
Acestui bulgăr negru de pământ.
..........................................................
Unge-mi cu tină, Doamne, ochii trişti,
Şi vindecă-i de orice îndoială-
Învaţă-mă să ştiu că Tu Exişti
Şi-n scăldătoarea Cerului mă spală!

AM VĂZUT UN ÎNGER

Am văzut un înger,
Câtă bucurie!
Se uita la mine
Cu luare-aminte,
Ce vedea acolo
Nimenea nu ştie,
Doamne, dă-mi Vederea
Scrisă în cuvinte!
I-am simţit oftatul
Cel dintru cerime,
N-am să-i uit privirea,
Clară şi adâncă,
Am văzut un înger,
Se uita în mine
Şi de bună seamă
Se mai uită încă...

POEM DIN GRĂDINA DUMINICII

Aerul din jur mă doare,
Cerul amiroase-a clor,
S-au îmbolnăvit caişii,
Se-ofileşte rodul lor;

Merii, prunii din grădină
Tot mai supăraţi îmi par,
Via vrea să dea în floare
Că e vremea-n Calendar!

Printre ramuri geme vântul,
Fulgeră sub norii surzi,
Cade grindina de-a valma-
Ştiu Iisuse că ne-auzi

Gura noastră cum înjură
Dumnezeul Tău Cel Sfânt,
Răi ce suntem, plini de ură,
Răstigniţii de pământ!

De mânia care vine
Unde oare să m-ascund?!
Celui care crede-n Tine
Îi spun „prietenii” bolund...
............................................
Din Poemul meu în zare
Pleacă ultimul cocor...
Aerul din piept mă doare,
Doamne, cum aş vrea să zbor!
-------------------------------
Nicolae NICOARĂ-HORIA

Rusaliile - Pogorârea Duhului Sfânt
Duminică, 3 Iunie 2012