Să citim! Jojo Moyes – Darul stelelor

O ființă sensibilă, cum este bibliotecara Liceului G. Moisil, m-a ajutat să fac cunoștință cu universul spiritual și sufletesc al lui Jojo Moyes, și îi mulțumesc cu recunoștință. Mă simt mai bogată cu fiecare roman remarcabil.

Citind cartea despre un grup de bibliotecare din America rurală în perioada Marii crize economice, cunoaștem amplitudinea sacrificiului unor femei devotate valorilor cititului și ale cunoașterii, care sunt dispuse și capabile, în ciuda prejudecăților sau a greutăților de deplasare, să cutreiere muntele, promovând cuvântul scris, literatura, revistele și rețetele, chiar și biblia, în zonele cele mai puțin accesibile.

Empatizăm cu aceste femei, cu caracter puternic, care sunt foarte perseverente, care nu se dau bătute și a căror motivație se alimentează în permanență din recunoștința muntenilor izolați pentru vizitele lor. Pe lângă difuzarea cărților, ele fac și lecturi penrtu cei care nu știu citi, ascultă poveștile lor de viață, alinându-le suferințele inerente. Ori de câte ori sunt obosite ori timpul este dușmănos și frigul aspru, bibliotecarele pornesc pe călare pe munte în sus, gândindu-se cu câtă nerăbdare, entuziasm și căldură le așteaptă oamenii locurilor izolate, pentru care acest contact se dovedește singurul mod de comunicare și socializare.

Este palpitant să te solidarizezi ca cititor cu eforturile lor de a învinge prejudecățile vremurilor, cu modul în care uneori înving iar alteori sunt învinse de puterea banului și a corupției, și să asiști alături de dramele vieții lor personale dar și  la triumful puterii caracterului.

Mesajul cărții este valabil și în zilele noastre când se cere solidaritate, înțelegere, empatie și întrajutorare mai mult ca oricând. M-aș bucura să citească această carte cât mai mulți adolescenți, cu gândirea în formare, dar și adulți, pentru o mai mare deschidere spre bunăvoință.