Să preţuim valorile şi să le aşezăm la locul lor

Să pornim, în modestele noastre însemnări, de la nişte fapte adevărate de viaţă.

Copilul nostru trebuie să înceapă şcoala, e un moment important în viaţa lui. Cui îi vom încredinţa instrucţia şi educaţia lui, timp de mai mulţi ani? Celui mai bun învăţător, celui mai performant profesor, care s-au dovedit pricepuţi în munca nobilă pe care o fac şi care, credem, îi vor da o şansă mai bună în viaţă. Dacă ne cheamă Videanu sau Prigoană, căutăm dascăli speciali la şcolile din Apus sau de peste Ocean.

Avem o problemă de sănătate, viaţa noastră depinse de medic. La care vom apela? Desigur, la specialistul cel mai bun pentru suferinţa noastră. La medicul care inspiră cea mai mare încredere, care ne mai poate da o şansă pentru viaţă. Nu mergem la Ciomu, despre care am aflat că „taie” fără să măsoare, nici la „specialistul” în stomatologie, care scoate măseaua sănătoasă în locul celei stricate, nici la acela care-şi uită, în stomacul pacientului, instrumentul cu care l-a operat. Dacă suntem bogaţi şi facem parte dintre „cei aleşi”, ne tratăm în spitale renumite din străinătate.

Avem un proces la judecătorie, ne trebuie un avocat care să ne apere cauza. Pe care îl vom angaja? Fără îndoială, pe unul care şi-a făcut un nume în meseria lui, în măsură să convingă, prin argumente, completul de judecată asupra adevărului şi a dreptăţii.

Dacă vrem să ne construim o cauză, să ne reparăm maşina, centrala termică, maşina de spălat, televizorul etc., vom apela la meseriaşii cei ai buni în domeniu.

Atunci când suntem chemaţi la urne să ne alegem conducătorii, de ce nu punem ştampila pe cei mai buni? De ce oferim, cu atâta uşurinţă, votul nostru pentru o găleată, un kg de zahăr sau o sticlă de ulei? Sau celor care apar mai des la televizor şi fac mai multe promisiuni. Ar trebui să ne intereseze valoarea candidaţilor, performanţele în meseria lor, cinstea şi conduita morală. Alesul nostru, să fie un om de încredere, un model de muncă, de corectitudine, de respect pentru cei din jur. Trebuie să fie un om foarte bine informat, bun specialist în domeniul lui, capabil să discearnă între bine şi răi şi să aplice legile în folosul ţării.

Dacă votul nostru ar fi responsabil şi nu ar fi influenţat de culoarea politică, atunci nu ar ajunge în Parlament indivizi care, în timpul şedinţelor de lucru, citesc ziarele sau urmăresc filme porno, iar la sfârşitul zilei nu ştiu nici măcar ce legi au votat. Nu ar ajunge în guvern miniştri care nu ştiu nimic despre obiectul muncii lor, ca ministrul Educaţiei… care n-a lucrat nicio zi în învăţământ sau ministrul Muncii, care nu ştie dacă salariile se reduc cu 25, 50 sau 70%. Nici ca Ridzi, Plăcintă sau Udrea. După cea din urmă, fiind toţi „urmaşii lui Traian Băsescu”, trebuie, măsai, să ascultăm de ordinele ce vin de la Cotroceni. Nici ca Videanu şi Berceanu, putrezi de bogaţi, dar total ineficienţi în ministerele care le conduc.

Atunci nu am mai avea parlamentari sau funcţionari în ministere care să întârzie sau să lipsească de la şedinţe. Nici dintre aceia care cheltuiesc, fără măsură, din banul public. Dacă preşcolarii şi şcolarii de toate vârstele înţeleg să respecte ora de începere a programului, de ce nu se întâmplă acelaşi lucru şi în Parlament sau la Guvern? Dacă într-o familie, cheltuirea banului câştigat cu trudă se face cu mare grijă, de ce un parlamentar din judeţul nostru, vorbeşte la telefon, într-o lună, de aproximativ 1000 roni, valoarea a două pensii minime pe economie? Să nu mai vorbim despre transport, cazare, diurnă, benzină, biroul electoral din teritoriu.

Se spune, şi pe bună dreptate, că avem conducătorii pe care-i merităm. N-am ştiut alege mai bine. Poate, la viitoarele alegeri vom fi mai deştepţi şi vom pune ştampila pe cei mai valoroşi. E timpul să preţuim valorile şi să le aşezăm acolo unde merită.