Sabin Tănase, patruzeci de ani "fabricant“, în prezent....fermier de succes !

În accepțiunea noastră a celor de la Suseni, satul în care am văzut lumina zilei, am copilărit și am viețuit o bucată de vreme, toți localnicii, care înainte de 1989 își aveau locul de muncă și își câștigau pita la fosta fabrică de cherestea îi consideram ˮfabricanți“, adică producători de bunuri materiale, ceea ce nici nu e departe de adevăr.

Printre aceștia s-a regăsit și fostul prieten și consătean Sabin Tănase, care a trudit   aici aproape patru decenii. Sabin a fost din totdeauna un băiat dezghețat, o minte ageră, mereu pus pe șotii, de care nu exonera pe nimeni - colegi, colege, profesori - ce obținuse încă din ciclul primar, gimnazial și primii  ani de liceu rezultate excelente la învățătură.

Toate acestea îl creditau a fi un tânăr de perspectivă. Evoluția sa profesională s-a abătut un pic de la cursul firesc și așteptat, iar ˮvinovatul principal“ a fost chiar tatăl său, Leon Tănase, un iscusit și neîntrecut maistru cojocar, un venerabil veteran de război, trecut la cele veșnice la vârsta de 98 ani, care a cunoscut din plin ororile și suferințele războiului, pe care le-a consemnat cu migală și discreție printre șuieratul gloanțelor și schijele exploziilor, în Jurnalul său de pe front cu care a venit acasă. A

cesta din dragoste paternă și dorința de a-și ocroti și proteja fiul, i-a sugerat să-și înceapă construcția unei locuințe și să-și facă un rost în viață în preajma lui. Sabin i-a urmat sfatul, s-a angajat la fabrică, unde a fost repartizat într-o formațiune de muncă, care avea ca principală sarcină livrarea de marfă pentru beneficiarii interni și externi. Operațiunea de încărcare a vagoanelor C.F.R. era atunci o treabă destul de grea întrucât se efectua manual, iar oamenii munceau  sub presiune și teamă că nu se vor putea încadra în timpul alocat și li vor percepe locații, ce le erau imputabile. Pentru  a-și ușura situația a înțeles că trebuie să se califice. Așa se face că s-a înscris și a urmat un curs de calificare în meseria de macaragiu, pe care a prestat-o până la pensionare.

După pensionare, sfătuindu-se  cu membrii de familie au ajuns la concluzia: ˮnouă nu ne place alcoolul, nu ne place tutunul, ne place în schimb...munca !“. Drept urmare au investit în construcția unui adăpost de animale prevăzut cu instalație de alimentare cu apă prin cădere, pe care l-au populat cu 17 vaci cu lapte, în achiziționarea unui tractor și altor utilaje agricole, a unor mijloace de transport.

Așa se face că după perioada sa activă de patru decenii în fabrică împreună cu familiile celor doi fii ai săi Petru-Constantin Tănase și Sabin Tănase junior a devenit fermier de succes. Produc lapte, cartofi, legume și alte produse ecologice mult apreciate de beneficiari. Actul lor e unul deosebit de merituos dacă ținem seama de faptul că Suseniul este situat într-o zonă cu handicapuri naturale determinate de fertilitatea scăzută a terenurilor, în majoritatea lor din categoria V-a de fertilitate, distanțe și nu numai, iar exemplele nu sunt singulare.

La Ferma Jack de la Livezile pot fi admirate chiar și câteva exemplare de lame originare din America de Sud, la familia Simioanca, din aceeași comună pot fi întâlnite caprine din rasa Alpina franceză, care inițial credeam că sunt capre negre. Toate acestea reconfirmă faptul că în pofida inadverdențelor legislative și disfuncționalităților birocratice, talpa țării din care fac parte oameni precum Sabin și fiii săi gândește, inițiază, pune în operă acțiuni, ce duc la prosperitatea familiilor lor și a țării  De aceea, ar trebui să fie mai mult ajutați, stimulați și respectați.