Sânul mamei

A pământ bogat şi reavăn mirosea,
A pământ sfinţit de raze-nvăpăiate
Şi a rouă descântată-n vas de peruzea,
Pentru leacul suferinţelor dintâi;

Mirosea şi a tinere ierburi de leac
Strânse din adâncul adânc al pădurilor,
Şi a mireasmă de roşie petală de mac
Scuturată în poala tăcutelor holde;

A pere coapte, a miez de nuci bătute,
A struguri busuioacă şi proaspătă otavă
Cosită ş-adunată în doinele ştiute;
A holdă secerată şi a pâine rumenită,

A busuioc, din struţul popii, mirosea,
A cald omăt ce-nfăşura întinsul,
În care sfântul bob de grâu se odihnea
În tihna pregătirii de nouă încolţire;

A linişte de prunc blagoslovit,
A rugăciuni şi-a nopţi cu lampa trasă,
A tânăr trup în lacrimă sfinţit,
Când nu răzbea să curme întreaga suferinţă.