Scriitori năsădeni în volumul „Ecouri literare” al lui Mircea Daroși
La Editura „PIM” din Iași, a apărut în luna februarie 2024, cartea lui Mircea Daroși „Ecouri literare”, o carte ca o sărbătoare a sufletului ce dă valoare limbii române și celor ce o slujesc cu pasiune și competență.
Scriitorul vărărean, se inspiră mereu din faptele mari ale unor cărturari demni de toată lauda: Gavril Istrate, Gavril Scridon, Vasile Scurtu, simbol a unui umanism activ, promovând cultul prieteniei ca un artist al spiritului.
În cele 306 pagini autorul a adunat râvnă și rodul unei munci de ani de zile ca o aură plină de inspirație, sămânța neamului, iubirea de ținutul natal, de oamenii care au călcat acest pământ cu iubirea de frumos și autentic.
Cartea conține cronici literare, portrete și acțiuni culturale pe perioada 2021-2023, publicate în diferite reviste literare, cât și în ziarul local „Răsunetul”, a cărui colaborator consecvent este de ani buni.
Mircea Daroși se dovedește a fi un critic literar consecvent, mai aparte față de alții, încurajând iubitorii slovelor, nicidecum demolându-i, având drept ghid cuvintele unui gânditor străin: „Critica, la fel ca ploaia, trebuie să fie blândă îndeajuns, pentru a nutri dezvoltarea unui om fără să-i distrugă rădăcinile.”
Printre mulțimea de condeieri ce-și expun gândurile în paginile acestei cărți, se află și un număr de 8 năsăudeni, dintre care cinci sunt membri ai Ligii Scriitorilor Români, Filiala Năsăud: Rodica Fercana, Dorina Catarig, Floarea Pleș, Boțan Ioan și Grigore Avram, pe lângă Veronica Micle, Ioan Istrate, Octavian Rulean sau Aurel Șorobetea, exemple de disciplină și rigoare, de blândețe și empatii, condeieri buni și responsabili, ce ne țin adevărate lecții de modestie caracterizându-i două elemente gemene: bunătatea și munca.
„Școala năsăudeană, spune autorul la pagina 228, acest Blaj al românimii nordice, și-a câștigat faima prin oamenii de seamă pe care i-a dat de-a lungul vremii, care au scris istorie și au cultivat românismul oriunde s-au aflat.”
Amintim de cei trei profesori năsăudeni: Aurel Șorobetea, Vasile Scurtu și Octavian Ruleanu, ce au slujit învățământul românesc la cel mai renumit liceu din Satu Mare, care poartă numele marelui Eminescu. Aici, cei trei dascăli năsăudeni au realizat un focar de promovare a limbii române, într-o zonă în care limba de circulație era maghiara.
Năsăudeanca din familia Câmpeanu a revenit în casa ei de la pagina 14, casă clădită din cuvinte de concitadinul nostru, regretatul Gheorghe Pleș, ce se concentrează asupra biografiei poetei, separând mitul de adevăr.
A revenit acasă, pe Bulevardul George Coșbuc, la nr. 242 universitarul-scriitor Ion Istrate, care aduce cu el cartea „Năsăudul, dragostea mea”, care sugerează nostalgia autorului pentru locul natal, o sinteză a evenimentelor ce au dus la cedarea Ardealului în urma Dictatului de la Viena. Cartea năsăudeanului Ion Istrate este scrisă cu sufletul și pentru suflet, din marea dragoste pentru Năsăud, fiind o confesiune plină de idei, pilde și învățăminte care ne sunt azi atât de necesare.
Scriitorii năsăudeni din vremurile de azi, membri în Liga Scriitorilor, Filiala Năsăud, amintiți mai sus își expun gândurile în cărțile lansate în căsuța lor de la nr. 177, 75, 155, 234 și 212, în „Siberii de gheață”, „Iubirea un joc al hazardului”, „Memoria Năsăudului în paginile unei cărți monografice”, „Casa-Muzeu și țăranul român în opera lui Liviu Rebreanu” și „La poalele Sodomei”, cărți scrise cu setea de viață, cu gândul la cei în mijlocul cărora și-au petrecut copilăria, condeieri plini de forța creatoare a căror gânduri constructive devin cărți, amintiri și sfaturi frumoase. Ei răspândesc lumina cunoașterii prin deplasările „Cu cartea pe roți” în grupurile de cititori, acolo unde locuiesc autorii și personajele lor, acțiuni ce au devenit tradiționale în activitatea acestei Asociații Scriitoricești, acțiuni pline de farmec care te atrag, te captivează și te încântă, strălucind de dăruirea unor gânduri mărețe.
Mircea Daroși, omul căutător de noutăți, un maestru al scrisului, un promotor cultural dă valoare tuturor scriitorilor, deoarece fiecare are o anume sursă de inspirație, o muză, un stil, fiecare cu personalitatea sa și dorința de a scrie cât mai frumos spre a ajunge la inima și sufletul cititorului, cu nevoia de ARMONIE COLEGIALĂ.
Ioan Mititean
Comentarii
Domnule Mititean, ar cam trebui să vă lăsați de scris, să vă cam autodemolați. De fapt, cu fiecare articol publicat mai scoateți o cărămidă din șubreda construcție literară a creației Dvs. Sunteți o persoană simpatică, n-are nimeni treabă cu Dv., dar prea maltratați gramatica și nu onorați deloc limba română. Ia întrebați pe cineva care se pricepe la gramatică ce ați greșit în enunțuri de felul următor, din care dăm fragmente: „a apărut în luna februarie 2024, cartea”, „Scriitorul vărărean, se inspiră”, „simbol a unui umanism activ”, „în ziarul local „Răsunetul”, a cărui colaborator”... Și multe altele. Nu mai vorbim de exprimarea emfatică și găunoasă. Păcat de strădania Dvs.
Stimate domnule Ioan Mititean,
Referirile dumneavoastră la scrierile prof. Mircea Daroși scot în evidență faptul că distinsul profesor are un principiu, atunci când „critică” creațiile unor confrați, se bazează pe o afirmație, valabilă de peste trei secole ... „cinstite și iubite cetitoriule, dacă am greșit cu ceva, îndreaptă tu, dar cu blândețe !”. Mar rar asemenea oameni.
Cititorul îndreaptă cât poate, nu-i vorbă, iar apariția vreunei greșeli de gramatică nu-i chiar o cotastrofă, i se poate întâmpla, din mai multe motive, oricui, dar păcatul nu trebuie să devină permanent. Articolul trebuie să te ducă la un conținut, nu să se transforme într-un joc de cuvinte încrucișate în care începi să îndrepti greșeli și nu să urmărești idei. Dl. Mititean are o activitate frumoasă, ar trebui să fie mai puțin grăbit și să fie mai atent la felul cum apare în public.
Adaugă comentariu nou