Gavril Istrate, ardeleanul moldovenizat

De regulă, mă feresc de superlative, dar când trebuie să scrii despre criticul și istoricul literar Mircea Daroși, nu cred că voi greși socotindu-l cel mai avizat exeget al vieții și operei filologului, lingvistului și scriitorului Gavril Istrate (1914-2014). Asta, fiindcă i-a dedicat până acum trei cărți: Gavril Istrate – decanul filologilor români (2013), Gavril Istrate – Evocări și Gavril Istrate. Ardeleanul moldovenizat (2020); în plus, l-a cunoscut personal, au corespondat și, în timp, au devenit prieteni, deși diferența de vârstă dintre cei doi este destul de mare.
Născut în 23 februarie 1914, în localitatea Nepos, județul Bistrița-Năsăud, Gavril Istrate a urmat școala primară în satul natal, liceul la Năsăud și facultatea la Iași, peste tot dovedindu-se un elev și student de excepție, asta și pentru că a avut dascăli buni; la liceul năsăudean pe: Ion Păcurariu, Vasile Bichigean (întâiul traducător din greaca veche al Republicii lui Platon), viitorul academician Virgil Șotropa, cu origini măierene, Ioan Șorobetea etc., iar la universitate pe: G. Ibrăileanu, G. Călinescu, Octav Botez, Gh. Ivănescu ș. a. Precizez că i-a cunoscut pe Liviu Rebreanu, M. Sadoveanu, Lucian Blaga, Tudor Vianu, Ion Petrovici, Al. Graur, Al. Dima, Al. Rosetti etc., pe care i-a portretizat în publicistica sa cu mare talent scriitoricesc. În perioada 1949-1979 a fost profesor universitar, doctor docent la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, între 1949-1968, decan al Facultății de Litere, a făcut parte din zeci de Comisii pentru licență, a coordonat 33 de lucrări de doctorat, a pregătit 40 de promoții de studenți care au devenit profesori secundari sau universitari, cercetători. Printre alții, i-au fost studenți: actorul Octavian Cotescu, poetul Aurel Rău, poetul Marin Sorescu, scriitorul Valeriu Stancu, lingvistul George Pruteanu, criticul de artă Dan Hăulică, profesorii universitari: Luminița Botoșoneanu, N. A. Rusu, Valeriu Stoleriu, Vasile Țâra, C-tin Negoiță, Gh. Crețeanu etc. A primit titlul de Cetățean de Onoare al localităților: Târgu Neamț, Năsăud și Nepos. A trecut la cele veșnice în 30 ianuarie 2014, cu o lună mai devreme înainte de a deveni centenar.
Să revenim la volumul Gavril Istrate. Ardeleanul moldovenizat (Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2020, 256 pagini); acesta are 4 secțiuni (Arc peste timp, Filologie și lingvistică, Comori ale prieteniei, Caligrafii critice), este completat cu 6 scrisori primite de Mircea Daroși de la ilustrul său maestru, câte una de la nepotul lui Gavril Istrate, Alexandru Istrate, de la fostul său student, Vasile Țâra, ajuns universitar la Timișoara, și de la universitarul Ioan Buzași. Deosebit de utile pentru viitorul monografist al vieții și operei savantului Gavril Istrate sunt listele cu „Lucrările de filologie și lingvistică”, „Studiile și articolele publicate între anii 1935 și 1996”, titlurile cărților recenzate, studiile și articolele publicate în diverse reviste, după 1990, titlurile comunicărilor ținute cu diferite ocazii, cele 27 de titluri ale studiilor și articolelor dedicate poetului G. Coșbuc, prefețele și introducerile la cărți semnate de alți confrați, emisiunile și interviurile TV realizate cu Gavril Istrate. La Anexe sunt reproduse câteva din coperțile cărților semnate de același Gavril Istrate.
Secțiunea I (Arc peste timp) cuprinde articolele lui Mircea Daroși despre copilăria și tatăl marelui neposan, despre dascălii săi năsăudeni, despre evocarea Crăciunului de către acesta, despre universitarul model de la Iași, precum și necrologul din 2014, toate publicate în intervalul 2001-2020, în periodicele: Luceafărul, Răsunetul, Studii și cercetări etnoculturale și Vatra veche, ca un călduros omagiu adus „ardeleanului moldovenizat”. Peste tot, același limbaj limpede, deseori afectiv, din care reiese empatia autorului pentru cel admirat, respectat și omagiat.
Secțiunea a II-a (Filologie și lingvistică) este dedicată în exclusivitate anilor de formare ai viitorului lingvist, scoțându-i în evidență preocupările privind vocabularul lui Alecsandri, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Rebreanu, Coșbuc, Goga etc., dar și calitățile de portretist ale marilor valori culturale cunoscute: Ibrăileanu, I. Petrovici, Vianu. Unele articole se referă la activitatea de publicist, la opera de căpătâi a profesorului Gavril Istrate, Limba română literară (ediția I, în 1970), la prima ediție în portugheză a poeziei eminesciene, la Transilvania în opera sadoveniană, la moștenirea istorică și lingvistică a lui Petru Maior, la activitatea de tribun al ASTREI; menționez că Mircea Daroși le-a tipărit între 1999 și 2020 mai întâi în: Luceafărul, Caiete silvane, Răsunetul, Vatra veche, Confluențe literare, Astra năsăudeană, Cuibul visurilor.
În secțiunea a III-a (Comori ale prieteniei), Mircea Daroși scrie despre prietenia lui Gavril Istrate cu lingvistul Iorgu Iordan, amintirile despre Lucian Blaga și corespondența cu acesta, despre felul cum i-a cunoscut pe Rebreanu, pe Sadoveanu, despre prietenia cu alt însemnat lingvist năsăudean, Vasile Scurtu (originar din Parva), despre dragostea sa pentru Basarabia; aceste articole au fost publicate între 2009 și 2020 în: Luceafărul, Confluențe literare, Vatra veche, Caiete silvane, Răsunetul.
Secțiunea a IV-a (Caligrafii critice) adună ecourile celorlalte două cărți ale autorului, amintite mai la deal, dedicate lui Gavril Istrate. Acestea sunt, de fapt, cronici pertinente, bine aplicate, semnate de: Vasile Vidican, Petronela Podovei (text inedit), Ion Buzași (2), Mircea Prahase (text inedit), Ioan Seni, Virginia Brănescu, Ioan Mititean, Menuț Maximinian, tipărite în: Răsunetul cultural, Convorbiri literare, Vatra veche, Răsunetul, Steaua, Tribuna, apărute în perioada 2013 și 2015.
Cele trei cărți dedicate universitarului Gavril Istrate constituie cel mai frumos omagiu pe care Mircea Daroși îl aduce acestui mare OM și Profesor născut în Ținutul Năsăudului.