Bucuria de a trăi vacanța în biserică - O săptămână de vacanță altfel la Catedrala „Coroanei”

A fi dascăl înseamnă a-ți asuma o menire sfântă, aș putea să spun că înseamnă a îndrăzni să urmezi oarecum misiunea Mântuitorului. Precum El a luat asupra Sa povara păcatelor noastre, asumându-și crucea, dascălul ia asupra sa povara de a fi precum un părinte pentru odraslele pe care le „păstorește”, menirea de  a dărui și de a se dărui pe sine pentru a forma omul de mâine din copilașul, apoi din tânărul care îi este încredințat. Dincolo de dezideratul societății, dincolo de obstacole, suspiciuni, dascălul născut pentru această misiune devine biruitor prin elevii săi. Este și el om, mintea sa scrutează depărtările, tălpile sale ating pământul, iar sufletul său își trage seva din părinți, din bunici și din străbuni. Profesorul, învățătorul, este acela care caută neîncetat, iar când găsește răspunsul căutărilor sale, nu se mulțumește cu atât; el deschide mereu drumuri, seamănă dragoste și înțelepciune, risipindu-se în fiecare dintre elevii care-i trece prin mână.

                Dascălii, ca și preoții, sunt aceia care „ară” și „desțelenesc” ogorul cunoașterii, aruncă sămânța pe acest ogor, sunt aceia care ceartă și laudă, care iubesc și muștruluiesc cu blândețe, care mângâie și împacă. Consider că noi, dascălii, avem cea mai aleasă și mai nobilă misiune, deoarece „materia” primă pe care trebuie să o prelucrăm este „Măria Sa, copilul”, ființă neprihănită, un boboc ce se deschide luminii, este îndemnul cel mai sincer la frumusețe, la simplitate. Prin el vorbește Dumnezeu, este o frântură de cer dată omului în dar. Este începutul, este făptura ce se naște prin om, din Dumnezeu și, odată cu el, primim dragostea, bunătatea, inocența.

Rolul dascălului nu se termină în momentul în care iese pe ușa clasei, terminându-se ora de curs, sau când iese pe poarta școlii, după o zi la catedră, ori la finalul anului școlar, detașându-se de rodul muncii sale. Nu, pentru că meseria de dascăl nu este doar o meserie, este o asumare, este o îmbrățișare a vieții pe care o iei în brațele tale în momentul când mica făptură din fața ta îți dăruiește puritatea, gingășia și dragostea ta. Dovadă a celor afirmate stă și minunata activitate desfășurată în săptămâna 21-25 iulie la Catedrala „Coroanei” din Bistrița, o tabără de vară cu tema „Bucuria de a trăi vacanța în Biserică”. Evenimentul a fost inițiat de către Pr. Protopop al Bistriței, dr. Marius Pintican, care are o preocuoare permanentă nu numai pentru credincioșii bistrițeni, precum și pentru cei sărmani cărora le oferă hrană și adăpost, dar și pentru tinerii noștri, dorind să îî țină aproape de biserică și în Lumina lui Dumnezeu, bineînțeles în colaborare și părtășie cu bunii slujitori ai bisericii noastre, Pr. Prof. Nicolae Feier și Pr. Vasile Beni. Astfel, Protopopiatul Ortodox Bistrița, Catedrala „Coroanei” și Asociația Tinerilor Creștini Ortodocși Bistrița, având ca parteneri: Asociația Filantropia, AS TV, Cotidianul „Răsunetul”, BC Media și Editura Nosa Nostra, au făcut posibilă crearea unei atmosfere nemaiîntâlnite la Catedrala „Coroanei”, unde 65 de copii, cu vârste între 7 și 13 ani, timp de o săptămână, au însuflețit și mai mult biserica prin participarea la Sfânta Liturghie, la cateheze în fiecare dimineață, prin jocurile și veselia lor molipsitoare. De asemenea, s-au desfășurat ateliere de pictură, brățări, lectură, teatru, quilling, jocuri și cântece la chitară, povestiri terapeutice și  alte alte activități pe care copiii le-au gustat cu mare drag și interes. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără dăruirea și implicarea totală a vrednicilor voluntari care și-au manifestat toată dragostea și bucuria de a oferi clipe de fericire micilor credincioși și de a-i face să petreacă o săptămână de vacanță „altfel”, sub umbrirea vindecătoare a Celor Sfinte. Sunt recunoscătoare și bucuroasă că am făcut parte dintr-o frumoasă echipă, alături de dascăli inimoși: Marinela Săsărman, Emilia Lorințiu, Andreea Brătianu, Flavia Runcan, Mihaela Cecilia Brendea, Nicoleta Țurca, Gina Bontaș, precum și alături de tineri voluntari, cărora le mulțumesc în numele tuturor: Maya, Andreea, Noelia, Paul, Ștefania.

Sunt recunoscătoare Cerului că ne putem privi în ochi copilașii pe care îi educăm, că îi putem strânge în brațe, convingându-i că sunt puternici și că au toate porțile deschise, doar să îndrăznească și să aibă credință. Și asta s-a întâmplat în zilele pe care le-am petrecut împreună. Părintele Protopop Marius Pintican a fost mereu în mijlocul nostru, alături de Pr. Lucian Blaga, iar Pr. Prof. Nicolae Feier și Pr. Vasile Beni au fost zi de zi precum niște îngeri păzitori care vegheau ca toate să se savârșească într-un mod frumos și folositor.

Saptămâna aceasta de vacanță a fost  un prilej de bucurie și relaxare, de întoarcere la copilul din noi, chiar dacă suntem adulți, să ne gândim că putem pentru câteva clipe să ne desprindem de marea putere a timpului, să ne dăm o pauză și să ne oferim o vacanță, mai scurtă sau mai lungă, sufletelor noastre, regăsind copilul care aștepta vacanța cea mare, bucurându-se doar de clipa prezentă. Însoțindu-i pe copilași la activități la rugăciune, la masă, la joacă, ascultându-le bucuria și mângâidu-le sufletele când aveau momente de neliniște sau dor de mama care urma să-i ia din tinda bisericii după masă, am fost părinți pentru ei în toate aceste zile, am ajuns în sufletul lor, ne-am bucurat și noi de inocența și zâmbetele lor. Preacucernicii părinți au spovedit copiii și i-au împărtășit din Potir în câteva dimineți, pentru a semăna și mai multă dragoste și înțelepciune în inimile lor neatinse încă de vitregiile acestei lumi.

Ca o încununare a unor adevărate zile de sărbătoare și a jertfei făcute din drag pentru vlăstarele noastre, în ultima zi, copiii, alături de noi, au intonat o frumoasă priceasnă în cadrul Liturghiei de dimineață, un adevărat imn de slavă și de mulțumire închinat Măicuței Sfinte.Tinerii noștri au avut parte de surprize din partea noastră, iar la finalul zilei a avut loc o festivitate de premiere a acestora, precum și a voluntarilor, oferindu-li-se iconițe și un frumos pliant pe care l-am realizat cu sprijinul editurii Nosa Nostra. Bucuria se citea pe fețele lor și a părinților cărora le mulțumim că aleg să își crească și să își educe copiii în Biserică, alături de Biserică și sub ocrotirea acesteia și a dragostei lui Dumnezeu. Acest lucru este un ajutor real în misiunea și responsabilitatea pe care o au preoții, dar și noi, dascălii, aceea de a-i pregăti pe copii pentru viață, și asta fără a le tăia aripile și fără a  le strivi puritatea și inocența, ci de a-i învăța zborul.

Aceste zile pentru care mulțumim Bunului Dumnezeu că ne-a adus împreună, copii, părinți, preoți și dascăli, au stat sub putera cuvintelor: „Dăruind vei dobândi”. Vom dobândi inocența, frumusețea copiilor, puterea de a ierta și de a iubi. Căci, dar din dar se face rai!