Şi natura are nevoie de iubire!(8)

Prof. univ. dr. Vasile Cristea, U.B.B. Cluj-Napoca,[i]

c. Este nevoie de o implicare plenară a societăţii civile, căci s-ar părea că Baigent et al. (2006, p. 26) au dreptate când ne atenţionează că: „Dacă „omenirea” va fi distrusă, ea nu va fi distrusă de către „om”, ci de o mână de indivizi a căror putere derivă din încrederea pe care le-am acordat-o”. Iată de ce mai suntem de acord şi cu Marga (2009), care insistă asupra calităţii liderilor, lideri pe care noi toţi îi alegem şi tot noi îi propulsăm.

Or, dacă Boşcaiu (1978, p.154) avea dreptate când afirma că „… selecţia naturală promovează performanţele şi corectează devierile care ar putea compromite achiziţiile din trecut”, atunci, în virtutea maximei (în fapt una din cele 4 legi ecologice ale lui B. Commoner) că „natura se pricepe cel mai bine”, va trebui să milităm şi noi pentru selecţia liderilor noştri, pentru corectarea devierilor care ne-ar putea compromite existenţa!

d. Este necesară dezvoltarea unei solide etici biologice globale, bazate pe imperativele generale ale eticii, propuse de E. Kant: „acţionează astfel, încât maxima conduitei tale să poată deveni maxima conduitei tuturor” şi ale lui H. Jonas: „acţionează astfel, încât consecinţele acţiunii tale să fie compatibile cu permanenţa vieţii umane autentice pe Pământ” (ap. Marga 2007, p. 16) şi concordante cu preceptele moralei creştine, cu principiile ecologiei sistemice şi cu interesele viitoarelor generaţii.

e. Noi oamenii, fiind singura specie de pe Terra care gândeşte şi în viitor, să reţinem cuvintele medicului clujean, O. Fodor (2007): „Gândul la viitor constituie factorul dinamizator al prezentului” (p. 465) şi să acţionăm, dacă iubim viitorul, în consens cu interesele generaţiilor care ne vor urma.

 ***

Dacă aţi recepţionat mesajul nostru, dacă l-aţi înţeles şi dacă mai şi credeţi în el, atunci suntem siguri că veţi şi acţiona conform acestui mesaj, ceea ce înseamnă că prezentarea noastră a fost, nu numai instructivă, ci şi eficientă. Înseamnă că Dumneavoastră vă număraţi printre „oamenii de bine”, care nu tac (căci tăcerea nu poate fi combătută!) şi nici nu stau deoparte – condiţia esenţială pentru ca răul să învingă, aşa cum considera filosoful englez E. Bruke.

Visaţi la un Homo sapiens humanus şi luptaţi ca el să se impună pe întreaga planetă şi să înţeleagă ruga Sf. Francesco d’Assisi: „… unde este întuneric, eu să duc lumina Ta; unde este tristeţe, eu să duc bucurie; … nu atât să fiu înţeles, cât să înţeleg” (ap. Lascu 2008, p. 11)!

Iubiţi, şi o să fiţi iubiţi! Se poate, oare, trăi fără iubire? Da, cu condiţia să renunţaţi la cunoaştere, înţelegere, dreptate, creativitate, bucurie, libertate şi dragoste, cu alte cuvinte, să renunţaţi la viaţă, în sensul ei cel mai adevărat.

Şi, dacă dragoste nu e, nimic nu e! Sau, cum spune Coelho, dincolo de iubire nu este nimic!

Vom încheia expunerea noastră cu un îndemn venit din partea unui ecolog belgian şi proaspăt-octogenar (ca şi sărbătorita noastră, Anna Marossy), Simone DENAEYER (2000):

 Ouvrir les yeux, regarder le monde, refuser l’injustice, la misère et la faim, générées par l’orgueil de quelques uns et le pouvoir universel de l’argent.

Lutter pour défendre le droit à la Vie, le droit à l’Amour, le droit au Bonheur pour tous les hommes.

Le vrai bonheur est celui qu’on partage!

Deschideți ochii, priviți lumea, refuzați nedreptatea, mizeria și foamea, generate de orgoliul unora și de puterea universală a banului. Luptați pentru a apăra dreptul la Viață, dreptul la Dragoste și dreptul la Fericire pentru toți oamenii. Adevărata fericire este cea care este împărtășită!