Ștefan Jurcă

Anchetă Răsunetul cultural:
După ce terminaţi şcoala şi puneaţi ghiozdanul în cui cum era vacanţa dumneavoastră de vară (vacanţa mare) din timpul cât aţi fost elev?
Ce vă plăcea să faceţi cel mai mult şi ce nu vă plăcea, dar vă puneau părinţii (bunicii) să faceţi?
Ce nu vă lipsea din vacanţele copilăriei şi ce uitaţi intenţionat acasă?
Dar acum?
Menuț Maximinian

Cât am fost elev la școala elementară trei evenimente îmi vin în memorie: Plecatul în tabăra de școlari de la Dezna, Arad.Era ceva nou pentru mine: deșteptarea, înviorarea de dimineață, micul dejun sau ce era când primeam pateu întins pe o felie de pâine, cu brânză deasupra. Era gustos dar acasă eu nu mâncasem așa ceva, nu știam ce mănânc, înghițeam cu neîncredre felia de pâine din mână. Acasă primeam pită cu unsoare, adică pâine cu untură deasupra. În alt an am fost în tabără la Nucet, în Bihor. Am jucat și eu fotbal într-o echipă, s-au dat diplome dar la mine nu a mai ajuns nici un exemplar. Am fost mâhnit, mă simțeam umilit. În anii de liceu am fost legitimat la echipa de fotbal juniori Crișana Sebiș, juca în campionatul regional.Doi ani de liceu am avut scăzută nota la purtare pentru că mergeam la antrenamente.Trebuie să știți că eu după bacalaureat am devenit student din regiunea Crișana la Politehnica Brașov și când m-am întors acasă eram din județul Arad. Chestii,trestii, politice, reorganizări teritoriale.Unora le este dor de ele. A treia tabără unde am participat și mi-o amintesc este cea din stațiunea Moneasa. Aveam cantonamentul și catargul la o vilă chiar la intrarea în stațiune. Somnul de amiază era insuportabil pentru mine.Un instructor venea în dormitor și cine nu dormea era scos la cules de urzici de lângă neîngrijita vilă a fostului conte. Erau elevi și din Oradea care vorbeau altă limbă decât noi. Eram tuns scurt iar una grasă striga după mine Copos. Cântam melodia : Peste munți și peste văi/ Trece o căruță/ Și din toate fetele / Tu ești mai drăguță. Eram timid și nu mă atrăgea nici una dintre colege.
Cel mai mult îmi plăcea să merg la scăldat la Dalbina lui Rentu pe Valea Deznei, la Prăjești. Săream dintr-un arin în dalbină și nu-i atingeam fundul, era mai adâncă de 3 m. Până să devin școlar am viețuit într-o moară pe Crișul Alb, acolo lucra tata. Așa că niciodată nu mi-a fost frică de apă dar peștele din cauza mirosului nu mi-a plăcut niciodată.Cât am fost student schimbam peștele cu cartofi cu cârnațul cu fasole. Arabii îi spuneau, râzând pula lui Lenin. Aveam colegi arabi care râdeau de mine că nu-mi place peștele.
Am avut o copilărie fericită.Vara mergeam la bunici, la cules de porumb ori la fiertul magiunului de prune când feciorii satului se deghizau în ,, mohândeață,, și veneau după miezul nopții să sperie copiii mai mici ori să sărute nevestele tinere că nimeni nu-i cunoștea așa travestiți.Oho, dar să nu trecem de vacanța de vară.