Simona-Grazia Dima despre vacanţă

Anchetă Răsunetul cultural:
După ce terminaţi şcoala şi puneaţi ghiozdanul în cui cum era vacanţa dumneavoastră de vară (vacanţa mare) din timpul cât aţi fost elev?
Ce vă plăcea să faceţi cel mai mult şi ce nu vă plăcea, dar vă puneau părinţii (bunicii) să faceţi?
Ce nu vă lipsea din vacanţele copilăriei şi ce uitaţi intenţionat acasă?
Dar acum?
Menuț Maximinian

Vacanțele mele, îmi amintesc, erau pline de soare, apă și verdeață, le găseam minunate fiindcă îmi revelau comorile firii. Întrutotul complementare lunilor de învățătură, îndeosebi zilele de vară îmi deschideau orizonturi de o savuroasă concretețe, mă conectau în chipul cel mai firesc la reperele unei vieți trăite în sânul naturii. De foarte mică, am călătorit cu mama, cu bunica, cu ambii părinți sau cu prietene în stațiuni, la mare și la munte, la Semenic, de pildă, unde totul mi se părea fără cusur. De asemenea, la Lacu Roșu, la Sângeorz-Băi, la Lipova, Bușteni, Predeal, Sinaia, Moneasa, Stâna de Vale, la Eforie Nord, Neptun, Olimp, Eforie Sud, Brebu, Trei Ape, Buziaș, Herculane, Baia Mare ori Sulina. Mergeam și la rudele mai îndepărtate din Sânnicolaul Mare, localitate devenită ulterior oraș, pe atunci o comună impunătoare, la unchiul meu, inginer la Oțelu Roșu sau la Săliștea Sibiului, în casa părintească a unor cunoscuți, ori la București, în cocheta căsuță din cartierul Dristor a unor unchi fabuloși, unchiul Drăguț fiind verișorul și cel mai bun prieten al bunicului meu matern.
O urmare firească: pentru mine viața harnicilor gospodari din orice zonă nu era un mister, am cunoscut pe viu toate animalele din ogrăzi, adunam ouă din cuibar, mulgeam (ca exercițiu, nu în mod susținut) vaca, mângâiam ca pe niște frați beatifici dovlecii care se coceau culcați în tihnă în vaste grădini, printre alte plante mult mai impozante, ale căror frunze foșneau uscat, mă delectam cu priveliștea vacilor întoarse calm de la păscut, în faptul serii, sau cu perindarea gălăgioaselor și înfumuratelor cârduri de gâște, diminețile, pe malul răului, mai ales la Gărâna, o altă destinație de elecție, urmăream baletul rațelor pe ape, mă jucam cu oile și caprele. Un pic mai târziu aveam la mine un determinator botanic și mă documentam asiduu, am identificat zeci de ierburi și le-am învățat pe numele băștinaș, ca și pe cel latinesc, am strâns plante de leac pentru ceaiuri și tratamente. Am vizitat muzee, peșteri, diverse localități conexe acelora unde ne stabilisem cartierul general. Am fost și în tabere școlare, plicticoase, totuși, prin programul impus. Mă simțeam acolo ca la închisoare. Luam cu mine cărți și le citeam cu sârg. Într-una din vacanțele timpurii, am devorat un cărțoi cu basme ale Fraților Grimm, familia a consemnat realizarea mea ca pe un mare eveniment. Bunicii materni locuiau în oraș cu noi, deci ei nu erau o destinație de vacanță, ci una de vizită săptămânală. Am beneficiat de multă înțelegere și iubire din partea familiei, nu mi s-a impus nimic, mama dădea tonul, ea crea orișiunde o atmosferă de vis, ea era zeul care găsea fără greș locuri extraordinare. Grație ei țara noastră mi-a devenit extrem de apropiată, eram peste tot ca în familie. Când am fost numai cu tata la Predeal, mi-a ordonat să fac bagajul pentru întoarcere, nu mi-a dat niciun ajutor, ceea ce m-a uimit, eram elevă de gimnaziu. Într-adevăr, a ieșit impecabil, dar i-am purtat pică. Astăzi călătoresc mai puțin vara, suport greu căldura, dar mă bucur s-o am alături pe mama, nu concep s-o las singură, ne amuzăm împreună de mii de lucruri, în timp ce ne răcorim în lungi plimbări prin parcuri.