Teodora Purja, sărbătorită la Academia de Muzică din Cluj

Teodora Purja, apreciatul rapsod de la poale de Ţibleş, împlineşte mâine 70 de ani. Pentru mine şi pentru toţi cei care au sufletul şi rădăcinile, acolo, pe Valea Dragostei, lelea Teodora este însuşi simbolul tradiţiilor, a autenticului, a frumuseţii netrucate, a câmpului plin cu flori, a văii cu apă rece şi limpede, a credinţei noastre. „Am noroc că ştiu cânta,/ Că-mi astâmpăr inima,/ Horile-s de stâmparare/ La omu’ cu supărare”, spune horea cu noduri a lelii Teodora, pe care o aude în fiecare amurg de zi vecinul ei, părintele Timoftei Găurean. Stilul unic de interpretare a fost remarcat de numeroşi specialişti, vocea lelii Teodora fiind imprimată în fonoteca Radio România prin anul 1987, de către vestitul Gruia Stoia. Au urmat alte şi alte înregistrări împreună cu episcopul nostru Macarie Drăgoi pentru Radio Renaşterea, împreună cu marele artist Grigore Leşe pentru Televiziunea Română. Horea cu noduri, cântecele vechi: de cătănie, nuntă, dragoste, mioritice, dar şi doine, pricesne şi colinzi, sunt parte din viaţa rapsodului. O comoară pe care o moştenesc fiica Lenuţa şi nepotul său, Sergiu. Împreună, cei trei rapsozi, au oferit tinerilor studenţi ai Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj un regal folcloric, în sala „Johann Sebastian Bach” din cadrul facultăţii. S-au cântat hori în grumaz, balade şi colinde mioritice, cântece de nuntă, strigături, iar Sergiu Purja Negrean, student la Conservator şi la Teologie, a vorbit despre horea cu noduri şi cântecul autentic ce se mai pastrează în unele sate izolate din judeţul nostru. Printre spectatorii care au urmărit micul concert s-au aflat Leon şi Mina Buga, Irinel Popa, George Vasile Dâncu şi Nucu Pandrea, care adânc impresionat de frumuseţea cântecelor de la poale de Ţibleş a cântat la frunză o doină bătrânească. Seara de folclor s-a încheiat cu aplauze, flori şi multe emoţii. La mulţi ani, Teodora Purja.