Terapia unei obsesii

Cu acest titlu se deschide cel de-al treilea volum de haikuuri al  poetului și criticului literar Ion Radu Zăgreanu.  Obsesia lui pentru acest gen literar s-a născut odată cu publicarea în cotidianul Răsunetul a  unor eseuri descriptive, intitulate ,,Exerciții de nemurire la Malin ”. Prefațând aceste scrieri cu câte un motto, adică un haiku, a descoperit frumusețea  poeziei nipone, care a devenit treptat o adevărată plăcere pentru el încât, multă vreme, n-a mai putut scrie altceva decât haikuuri. "El urma zilnic/terapia prin haiku/ și s-a vindecat” .

            După câțiva ani de ucenicie pe acest tărâm, profesorul de limba română publică volumul intitulat simbolic Liniștea silabelor, apărut în Editura ,,Galaxia Gutenberg ” Târgu Lăpuș, 2025 care,  împreună cu Liniștea poeziei și Jurnalul cu haikuuri însumează peste 1000 de poeme.  Toate trei au ca sursă de inspirație natura, cea care l-a atras atât de mult încă de pe vremea când era dascăl în Parva, iar astăzi  își umple sufletul cu ,,veșnicia satului” în care s-a retras. Izolat oarecum de vacarmul lumii contemporane, aici găsește clipe de calm, liniște și visare.

             Haikuul este o poezie permisivă și  atractivă, dar nu ușor de scris, având în vedere că are o formă fixă, alcătuită din trei versuri formate din 5,7,5 silabe.  În cuvinte puține, așa cum cere formula clasică haiku, Radu Zăgreanu reușește  să-și construiască propriul său univers, un univers al satului care l-a adoptat, cu melancoliile și împlinirile luminoase, cu obiceiurile tradiționale și cu prețuirea credinței care îi înnobilează existența. 

             Versurile sunt simple din punct de vedere structural, dar strălucesc prin conținut și  figurile de stil folosite, între care, metafora este  podoaba cea mai de preț a acestor creații. O sensibilitate aparte o au și imaginile poetice prin care autorul ne amintește de vechile noastre tradiții :,, Pe prispa casei/ păstăi puse la uscat/ ca vechi amintiri ” sau ,,Mai sunt cuptoare/Lipsesc mâini de frământat, /…./”.

         Volumul la care fac referință este alcătuit din două părți: ,,Curg anotimpurile ” și ,,Liniștea silabelor ”, ambele realizate într-o simetrie perfectă, iar limbajul folosit este cel al esenței și al reflecțiilor existențiale.

           Capitolul ,,Curg anotimpurile peste noi ” începe cu haikuuri dedicate sezonului hibernal”, cu primii vestitori ai zăpezii, cu,, ninsori  prăbușindu-se din albe ceruri ”,cu ,,mirosul sarmalelor în Ajun de Crăciun”, cu ,,sănii pe dealuri” și ,,îngeri descărcând/ norii  cu zăpezi grele”, ,,cu acăți îmbrăcați/ în platoșe de omăt”, dar și  cu nemuritoarele povești de la gura sobei.

           Pentru primăvară, Ion Radu Zăgreanu scrie circa 60 de haikuuri în care imaginile sunt superbe, anunțând renașterea întregii naturi :,,Ghioceii sparg/ coaja zăpezii vestind/iar primăvara ”, ,,O rândunică/ caută grinda/ în vechiul grajd de vite ”, ,,Ciobani răzemați de deal,/Sfincși printre ierburi”, ,,Plugul sărută brazda/ abandonată ”,,Aprilie/ploile croind drumul/ fluviului verde ”, ,,Păpădiile,/grănicerii din iarba  primăverilor ”.

            Calendarul anotimpurilor continuă  cu  ,,aurul holdelor de vară ”, cu ,,amiezi toride ” și ,,vreme de coasă ”, cu ,, seceriș ”și ,,clăi de fân”, cu amurguri sângerând  în macii din lanul de grâu. Dacă vara este prin excelență a vizualului, toamna aparține auditivului, când poetul observă, trăiește, suferă sau se bucură împreună cu tot ceea ce îl înconjoară : ,,La stâna din deal/tălăngile au închis/ liniștea-n staul ”, ,,Un cal și luna,/pe un deal și pe ceruri./Galop jos și sus ”, ,,Zalele toamnei/ legând câinii frunzelor/ cu urlet pustiu ”, ,,Pe dealuri câinii/ închid blagian noaptea/ cu un lătrat larg”.

           Partea a doua a acestui volum ne aduce în atenție ,,Liniștea silabelor ” în care cuvintele intră într-un joc al sentimentelor. Poetul se identifică cu poezia, o contemplă și se simte îndrăgostit de ea :,,Prin numele lui/ își lega poezia/ ca o ghiulea grea ”, ,,Încărca zilnic/spatele cuvintelor,/cu noi haikuuri”,,,În sângele lui/pluteau metaforele/noului poem ”. Prin două imagini și o concluzie concentrate în poezie, Ion Radu Zăgreanu dă putere cuvântului , sensibilizează și aduce un nou suflu creațiilor sale literare.

Mircea Daroși