Cornel Cotuțiu: Asiduu

Cuvântul din titlul de acum face o referire binevoitoare (și meritată) la ipostazele poetului, publicistului, profesorului Ion Radu Zăgreanu.

            Conjudețeanul nostru e prezent mereu în paginile cotidianului bistrițean „Răsunetul” cu opinii pe seama faptelor imediate, din țară sau de peste hotare. Sau comentează cărți beletristice despre care ai certitudinea că nu greșește.

            Iar „curtoazia” pentru „haykuuri” îi asigură un loc distinct printre creatorii acestor licurici lirici îndărătnici.

            În 2023, prin volumul „Liniștea poeziei” (subintitulat „Haikuuri”), un comentator al cărților sale consideră că Zăgreanu e inițiat convingător „în literatura concentrată, metaforică și, în același timp, tainică”.

            Anotimpul hibernal pulsează mereu:

                        „Ninge chirilic.

Zăpada sângerândă

în parii viei.”

Aceasta, cu

                                    „Riduri pe față.

Timpul târându-și șlapii

pe obrazul meu.”

                                    Și, inveitabil,

                                                „Bat clopotele

Sigilând plecare

în lutul din deal”

Starea de haykuu se diluează în recentul volum „Liniștea silabelor”, care vine ca un superlativ absolut:

„Te aștept la vară

cu o mână de mărar

cules din mine.”

                        Aceasta pentru că

                                                „Vara păzită

Prin ierburi de bucuria

că e mireasă.”

            Ion Radu Zăgreanu își mărturisește încă în textul său introductiv, că a perceput haykuul „ca o poezie a liniștii, a calmului” și „cade ca un ham de liniștire a impetuozității acestuia”.

            Așa încât, mi-e de mirare că își începe cartea cu o zicere din apreciatul scriitor Nicolae Băciuț:

                        „Cuvântul e un adăpost, unde te ascunzi la disperare.”

            Dar imaginea desenului, concepută de Silvana Kulyk, să însoțească liniștea cuvântului?

            Eu, cititor de poezie, aleg mai degrabă următorul haykuu:

                        „Ziua se-nchide

în palma dealurilor

sub umbrele lor.”

            Aceasta, cu satisfacția că poetul îți dăruiește o liniște fără egal.

Cornel Cotuțiu