Prof. Mirela Rus: Poți simți cerul în liniștea inimii tale

Din moși strămoși se povestește că în ajun de An Nou cerurile se deschid și se revarsă pe pământ o lumină mare, divină. Se zice că Dumnezeu stă la masă împreună cu sfinții, cu lumânări aprinse, privind la altfel de lumini de pe pământ și la noi, muritorii.

            În noaptea aceasta timpul parcă s-ar opri și lumea s-ar umple de bucuria cerească. Firea întregii făpturi se schimbă, dar nu oricine poate simți sau vedea lucrul acesta, ci doar cei curați cu inima sau copilașii.

            O legendă spune că Sfântul Ioan ar fi fost dintre aceia care au văzut cerul deschis și pe Dumnnezeu ținând tunetul în mână, ca și pe un bici încărcat de flori, un bici care nu pedepsește, ci doar binecuvântează lumea.

            Este o credință din străbuni care ne amintește mereu că la început de an poți simți cerul că se deschide doar în liniștea inimii. Liniștea, credința și iertarea pot face simțită prezența divină ca pe o taină.

            Taină, rugăciune, tăcere, bucurie a inimii....

            Tot la început de an, într-o dimineață de iarnă, cu aer curat și nori pufoși de nea, clopotele chemau oamenii la rugăciune. Sfântul Vasile cel Mare, sărbătorit în prima zi a anului, a intrat cel dintâi în biserică. În liniștea adâncă, s-a oprit în mijlocul bisericii, pentru a vedea cu ochii sufletului ce nu se vede cu ochii trupești. Când i-a deschis, înălțându-și privirea, a văzut...îngeri. Erau atât de strălucitori, de blânzi și de tăcuți...Fiecare ținea în mână câte un sul de lumină și scriau ceva de fiecare dată când intrau oamenii în biserică. Scriau nume. A intrat un bătrân de ani, cu o haină veche, dar cu inimă curată. Un înger i-a scris numele și a zâmbit, iar Sfântul Vasile simțea cum se bucură cerul. Apoi îngerii au scris numele unei femei simple, cu ochii înlăcrimați de griji, dar în care se vedea o lumină a nădejdii. Au mai intrat mulți, fiecare cu povara, cu grija lui, unii mai grăbiți, alții mai triști. Pentru unii, îngerii nu scriau nimic. Și asta pentru că pășeau în biserică doar trupește, inima fiindu-le în alte părți. Judecau, cârteau, iar îngerii îi priveau cu o adâncă tristețe și nu scriau nimic pe sulurile de lumină. Sfântul Vasile lăcrima.

            Când a intrat un copilaș singur, făcându-și stângaci semnul crucii și s-a așezat cuminte într-un colț, un înger i-a scris numele cu litere atât de strălucitoare și biserica s-a umplut de lumină. Sfântul Vasile a lăcrimat din nou, cu bucurie.

            Așadar, inima curată, sufletul plin de lumină ne aduc înaintea lui Dumnezeu. Nu hainele, podoabele, locul din biserică ne fac văzuți și auziți, ci inima smerită, dragostea jertfelnică. Să fim prezenți pe pământ, dar să ne rugăm „să fim scriși în cer” pe suluri de lumină.

            Anul Nou vine cu prospețime și suflu divin, peste Lumina Nașterii revărsată peste întreaga ființă, de Crăciun. Vine peste întunericul din noi și acesta nu o poate cuprinde. Tot zgomotul, toate bunătățile nu pot egala și nici nu pot „sătura” setea de mântuire și de veșnicie, precum Pruncul Ce vine atât de fragil în ieslea din Betleem. Rezidește întreaga omenire iar la sânul Preasfintei Fecioare hrănește toată suflarea. În somnul Lui se odihnesc toate. Izvorul sfințeniei, al Luminii și al dragostei se pogoară peste lume. Când luminițe false lucesc peste tot, însăși Lumina lumii strălucește pentru noi, peste noi și întru noi. Petrecerea noastră de sărbătorile Crăciunului și ale Anului Nou este atât de goală dacă nu este împreună cu Pruncul încălzit de bietele animale sfioase, în iesle, de Pruncușorul Sfânt Care ne cheamă la priveghere împreună cu El. Mielul lui Dumnezeu ne dorește în inima Lui și ne roagă să-i facem loc în ieslea sufletului nostru.

            Să ne bucurăm, să gustăm bunătăți, să ciocnim paharele, însă să ne adăpăm mai presus de toate din Fântâna Fericirii care este chiar aici, să ne hrănim din Mâncarea mântuitoare din Potir și să ne simțim bucuria adevărată a rugăciunii și comuniunii cu cele sfinte în Biserică. Astfel ne vom apropia de ceea ce Dumnezeu ne-a creat să fim.