Pr. Vasile Beni: Să mulţumim bunului Dumnezeu că suntem iarăşi împreună la rugăciune în sfânta Biserică

„Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate” (1 Tesaloniceni 5, 16‑18)

                 Dragii noştri credincioşi!

Hristos a înviat!

Se cuvine în primul rând să mulţumim bunului Dumnezeu că suntem iarăşi împreună în sfânta Biserică şi împrejurul ei, bucurându-ne de acest măreţ praznic care este Învierea Domnului.

Cu mult dor am așteptat această noapte plină de lumină. Ne-am dorit mult să nu mai trăim experienţa anului trecut, ci să fim împreună, în biserici, la acest „praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor”. Pentru că anul trecut am experimentat cât de dureroasă este despărțirea! Cât de grea este depărtarea!

            Răsfoind paginile Sfintei Scripturi putem să observăm că,  în decursul veacurilor, omenirea a avut parte de zile frumoase sau de bucurie – dar şi de zile triste sau de durere.
    Frumoasă a fost ziua când Dumnezeu a creat lumea, dar tristă a fost ziua în care omul a căzut în păcat.                                                     Luminoasă a fost ziua când Moise a primit cele 10 porunci, dar grele au fost zilele potopului.                                                                                           Plină de lumină a fost noaptea în care Pruncul Iisus s-a născut în ieslea din Betleem, atunci când îngerii cântau – „Slavă  întru cei de sus lui Dumnezeu pe pământ pace şi între oameni bună-nvoire”, dar însângerate au fost zilele când Irod a dat porunca nemiloasă ca pruncii să fie ucişi.                   Pline de bucurie au fost zilele în care Iisus s-a botezat în Iordan şi s-a schimbat la Faţă pe Tabor atunci când glas din ceruri s-a auzit – „Acesta este Fiule Meu cel preaiubit pe Acesta să-L ascultaţi”, dar plină de durere a fost ziua în care Mântuitorul a fost vândut de unul dintre ucenici şi apoi răstignit pe cruce – atunci când întuneric mare s-a făcut peste tot pământul.                  Dar mai presus de toate zilele frumoase şi de bucurie amintite este aceasta în care Hristos a Înviat!, aşa cum priceasna spune: „Din mormântu-ntunecat, azi Hristos a Înviat!”

       Sfântul Ioan Iacob Hozevitulare are o pildă minunată la această sărbătoare despre dragoste părintească, care ajunge până la jertfă

           În cuibul unui pelican a intrat odinioară un şarpe veninos. Pelicanul nu era în cuib, erau numai puişorii singuri. Şarpele a început să muşte şi să bage veninul lui ucigător în toţi puişorii. Când era aproape să-i înghită, s-a ivit şi pelicanul. La zgomotul aripilor lui, şarpele a părăsit cuibul, fără să guste din pradă. Bietul pelican vede cu durere că puişorii lui sunt pe jumătate morţi, fiind otrăviţi de vrăjmaşul şarpe. Fără să mai stea mult pe gânduri, el se hotărăşte să-i scape cu orice preţ. Şi iată anume ce face: îşi găureşte coasta cu ciocul şi cu sângele său adapă pe toţi puişorii care sunt ameţiţi de veninul şarpelui. Iar sângele lui curat are minunata putere să oprească otrava şarpelui şi prin aceasta puişorii lui se înviorează şi scapă de moarte

Dacă am fost atenţi în cântările Prohodului aseamănă jertfa cea de pe cruce a Domnului cu jertfa pelicanului, care îşi varsă sângele pentru viaţa puilor săi. Domnul nostru Iisus Hristos primeşte de bună voie (ca şi pelicanul) să-i străpungă Sfânta Lui coastă cu suliţa, pentru izbăvirea zidirii Sale (Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Din Ierihon către Sion, Ierusalim, p. 251).

       Şi de aceea Sfânta Scriptură ne îndeamnă şi ne învaţă ce să facem în această zi: „Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate” (1 Tesaloniceni 5, 16‑18).

 Bucurați-vă pururea” – De ce să ne bucurăm? Suntem împreună în sfânta Biserică. Moartea și mormântul nu mai au ultimul cuvânt. Ele devin trecere – Paște – de la această viață la viața cea veșnică şi nepieritoare.

     „Rugați-vă neîncetat”-Omul  întâlneşte multe necazuri în viață. Suferința şi încercările nu lipsesc nici din viața creștinului. Prin credință și rugăciune, el are însă capacitatea de a trece mai ușor prin durere, o așază la picioarele Crucii și primește putere de a merge mai departe.

      „Dați mulțumire pentru toate” – Omul mulțumit în inima lui și mulțumitor față de Dumnezeu și față de ceilalți este un om împlinit. Este acel om care face din voia dumnezeiască legea după care se conduce în viață. 

       Se cuvine aşadar în zilele Sfintelor Paști să ne bucurăm de lumina Sărbătorii, de prezența celor dragi, de faptul că lumea este, parcă, mai bună. În același timp, știm bine că mulţi semeni de-ai noştri sunt cuprinşi de suferinţă. În spitale sunt mulți bolnavi, în lume există multă tristețe, lipsă de rugăciune și stare de nemulțumire. În fața unei asemenea realităţi, ce avem noi, creștinii, de împlinit? Fiecare, prin cuvânt şi prin faptă, să mărturisească înainte de toate că „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt!”

 Iar în încheiere să medităm la frumoasa priceasnă care ne transmite şi un frumos mesaj:

Primăvară dulce, paradis frumos,
Să cântăm cu toţii, a-nviat Hristos
Îngerii din ceruri cântă azi cu noi
Şi pe toţi ne-ndeamnă înviaţi şi voi! Amin!

Sărbători binecuvântate, cu multă sănătate!

Pr. Vasile Beni