Pr. Nicolae Feier: Rugăciune pentru îndepărtarea fricii

Doamne, Dumnezeul nostru, care l-ai aşezat pe om în inima Paradisului celui din Eden şi i-ai dat porunci spre dobândirea vieţii celei fericite şi veşnice şi pe toate câte le-ai zidit pe pământ le-ai supus voii lui, dându-i porunci spre a folosi libertatea pe calea câştigării asemănării cu Tine în viaţă lipsită de frică şi de griji întru Sfinţenia Ta; însă omul a căzut prin neascultare, iar Tu, Părinte, ai privit cu mâhnire cum şi-a dobândit moartea prin păcat şi a început cu teamă să guste din roadele pomului cunoaşterii răului, căci binele în care vieţuia l-a părăsit îndepărtându-se de Tine şi de voia Ta. Totuşi, întru mărinimia Ta, văzându-l departe de Tine, l-ai căutat dorind în tot chipul mântuirea lui, căci l-ai strigat zicând: ,,Adame, unde eşti?” , adică, Îţi dai seama cât de departe eşti acum de Mine, de Cel care te ţineam în braţe ca pe un copil iubit şi te apăram? Omul căzut, auzind glasul Tău, în loc să-şi ceară smerită iertare şi să arate chip de pocăinţă pentru păcat, şi-a descris neputinţa în care a ajuns cu deznădejde
şi încrâncenare, zicând ,,Aici sunt, Doamne, sunt gol, m-am temut şi m-am ascuns!” (Facere 3, 10-13) Doamne, deşi i-ai dat omului prilejul de a folosi pocăinţa pentru păcat înainte de a intra în blestem el şi tot pământul, el nu a folosit-o. Mai mult, Te-a învinuit pe Tine că i-ai dat femeia cea care a fost prilejul căderii, iar femeia l-a învinovăţit pe satana, îngerul căzut.
Omul, agonisindu-şi blestem, şi-a însuşit toate lucrările amăgitorului: golul sufletesc şi nostalgia Paradisului pierdut, teama care însoţeşte firea noastră clipă de clipă, precum şi ascunderea de noi înşine, de semeni şi de Dumnezeu, pentru că simţim că suntem vrednici de pedeapsă şi ne temem. De atunci frica de moarte şi nesiguranţa vieţuirii pe pământ au intrat în firea noastră cea căzută şi tremurăm în faţa supărărilor tuturor vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi.
Totuşi, la plinirea vremii, fiindu-ţi milă de făptura Ta şi de lucrul mâinilor Tale, L-ai trimis pe Unicul Tău Fiu să se jertfească, plătind în locul nostru păcatul
neascultării prin ascultare până la moarte şi încă moarte pe Cruce (Filipeni 2, 5) şi ne-a eliberat de ,,frica de moarte care ne ţinea în robia ei toată viaţa.” (Evrei 2, 15)
În noaptea Învierii, în locul blestemului şi al fricii,
care îi cuprinsese chiar şi pe Sfinţii Apostoli, am auzit glasul lui zicând: ,,Nu vă temeţi! şi ,,Bucuraţi-vă!” Glasul Tău, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, să răsune şi în inima şi mintea robului Tău (N) care se tulbură de multe ispite şi l-a cuprins frica şi spaimele însoţesc viaţa lui. Şi nu numai frica pentru sine, ci şi grija peste măsură să nu se întâmple ceva rău celor apropiaţi lui, mai ales copiilor săi.
Eliberează-l cu puterea Ta de frica de toate, cea care i-a cuprins simţurile şi mintea şi sufletul şi care nu-l lasă să petreacă viaţă liniştită şi l-au lipsit şi de odihna
somnului odihnitor, dezbrăcându-l de toate darurile cu care l-ai împodobit.
Pune în inima lui numai frica faţă de Tine, teama sfântă şi aducătoare de pace, de nădejde şi de linişte şi izgoneşte toate celelalte ispite ale fricii care îl mistuie şi nu-i lasă loc să se liniştească, chinuindu-i sufletul şi făcându-i viaţa posomorâtă.
Înmulţeşte-i încrederea în puterea Fiului Tău de a aduce vindecare sufletului său chinuit şi îndeamnă-l a se apropia de Sfântul Potir gustând cât de bun este Domnul, lând şi mult Milostiv. (Psalmul 33, 8).
Apără-l cu cetele îngerilor Tăi păzitori. Luminează-i calea vieţii cu încredere în sine şi întăreşte-i gândul şi credinţa că nu o să-l mai părăseşti niciodată, deşi a greşit.
Cuprinde-l în braţele iubirii Tale ocrotitoare, ale Măicuţei Tale Sfinte şi ocroteşte-l cu îngerii tăi buni care să alunge de la el toată frica aducătoare de deznădejde.
Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne păzi pe noi şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului duh. Amin!

***
volumul RUGĂCIUNILE - ARIPILE ÎNGEREŞTI ALE DREPTEI CREDINŢE ŞI TREPTE DE LUMINĂ ALE SCĂRII RAIULUI
Editura Nosa Nostra, 2023