Pr. Vasile Beni: Putem să vedem urmele paşilor lui Dumnezeu în viaţa noastră

Un pustnic a început să cârtească împotriva lui Dumnezeu: Doamne, te-am văzut la bucurie că m-ai ajutat, dar în clipele cele mai grele nu ai fost cu mine. Şi a zis Domnul: ca să vezi că te-am ajutat, uită-te în spate pe drumul vieţii. Ce vezi? Două urme: sunt urmele paşilor tăi. Acum uită-te în dreapta ta. Ce vezi? Alte două urme – sunt urmele paşilor Mei şi atâta timp cât le vei vedea să ştii că Eu sunt cu tine, de-a dreapta ta….

Textul Evangheliei la Duminica a șaptea după Paști: „În vremea aceea, ridicându-Şi ochii la cer, Iisus a zis: „Părinte, a venit ceasul. Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine, aşa cum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca El să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care I-ai dat. Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preamăreşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Mie Mi i-ai dat, şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat, de la Tine sunt; căci cuvintele pe care Tu mi le-ai dat Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi Eu M-am preamărit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, dar ei în lume sunt, şi Eu la Tine vin. Părinte Sfinte, întru numele Tău păzeşte-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, aşa cum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu întru numele Tău îi păzeam pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi nici unul dintre ei n-a pierit, decât fiul pierzării, ca să se plinească Scriptura. Dar acum Eu vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea s-o aibă deplină întru ei “(Ioan 17, 1-13).                       

 Dragii noștri credincioși!                                              

       Fiecare dintre noi poate ne-am pus o întrebare simplă la care am aşteptat răspunsuri: „Oare există Dumnezeu?” Și, dacă există, unde trebuie să-l găsesc.

               Dumnezeu  este unul în Fiinţă dar întreit în Persoane. Tatăl este Cel care a creat lumea, Fiul cel care a mântuit-o, iar Duhul Sfânt o conduce spre desăvârşire.

       Şi Dumnezeu este prezent nu doar în Sfânta Biserică, ci şi în viața noastră de zi cu zi, pentru că Dumnezeu nu este doar Creatorul acestei lumi, ci şi purtătorul de grijă, sau Proniator.

        Cunoaşterea în Familie. Cu toții am putea răspunde dacă ni s-ar pune întrebarea, unde am auzit, unde ni s-a vorbit despre Dumnezeu mai întâi-răspunsul nostru ar fi „în familie”. Părinții noştri ne-au învățat să ne rugăm la Dumnezeu, la „Doamne Doamne”, la Maica Domnului şi la Îngerul păzitor.

       Cunoaşterea la Biserică şi la Şcoală. Rolul preotului şi  misiunea pe care o are este de a-i apropia pe om de Dumnezeu. Şi Biserica pentru toți este o şcoală pe tot parcursul vieții. La Biserică, fiecare dintre noi învățăm sau recapitulăm ce am învățat acasă. La şcoală, dascălii încearcă să fie aproape de cei pe care îi au sub oblăduire, aşa cum poetul spune: „Învățătorule tu ai un nume /Ce l-a avut Mântuitorul/ Şi ai o misiune–n lume/ De a lumina poporul /Precum făcu Mântuitorul”. 

       Părintele Dumitru Stăniloae, vorbind despre Dumnezeu, spunea:  „L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în cărți, idei şi în simboluri. Dar nu-mi dădeau nici pace, nici dragoste. Într-o zi am descoperit scrierile Sfinților Părinți că este posibil să-L întâlneşti pe Dumnezeu în rugăciune. Atunci, cu multă răbdare, m-am aşezat pe treabă. Astfel, am înțeles, puțin câte puțin, că Dumnezeu este aproape, că mă iubeşte şi că, lăsându-mă umplut de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalți. Am înțeles că iubirea este comuniune cu Dumnezeu şi cu cel de lângă tine. Şi că, fără această comuniune, lumea nu este decât tristețe, ruşine, dezolare, masacre. Numai dacă va voi să trăiască în această iubire, lumea va cunoaşte viața veşnică”.

      Un pustnic a început să cârtească împotriva lui Dumnezeu: Doamne, te-am văzut la bucurie că m-ai ajutat, dar în clipele cele mai grele nu ai fost cu mine. Şi a zis Domnul : ca să vezi că te-am ajutat, uită-te în spate pe drumul vieţii. Ce vezi? Două urme, a răspuns pustnicul. Şi Dumnezeu, i-a spus: acestea sunt urmele paşilor tăi. Acum uită-te în dreapta ta. Ce vezi? Alte două urme, a spus pustnicul. Acestea sunt urmele paşilor Mei şi atâta timp cât le vei vedea să ştii că Eu sunt cu tine, de-a dreapta ta. Şi a văzut multă vreme pustnicul de-a dreapta sa cele două urme. Dar a avut de trecut pustnicul prin necazuri, greutăţi, prăpastii şi printre tâlhari şi s-a uitat în dreapta sa, dar n-a mai văzut urmele. Şi a zis pustnicul către Dumnezeu: Doamne, n-am greşit când am zic că atunci când îmi era mai greu nu erai cu mine. Şi i-a răspuns Dumnezeu: atunci viaţa ta era în pericol, dar urmele paşilor erau urmele paşilor Mei, pentru că atunci tu erai în braţele Mele.

  
         În foarte multe clipe suntem la situaţii limită şi nu de puţine ori trecem prin: greutăţi, necaz, decepţie, suferinţă, dar să nu uităm şi mă adresez în special celor tineri – să nu uitaţi – când vă va fi cel mai greu atunci îl veţi cunoaşte pe Dumnezeu că ne ţine în braţe şi ne poartă la pieptul său.
Îl vom cunoaşte pe Cel care ne iartă, ne vrea binele, şi ne poartă în iubirea Lui.
Să nu uităm niciodată să vedem urmele paşilor lui Dumnezeu în viaţa noastră. Amin.

Pr. Vasile Beni