PRINȚI SAU CERȘETORI? Meditația PS Claudiu la Duminica a VII-a după Paști

Mărirea sau preamărirea noi o considerăm de multe ori ca fiind legată de atenția cu care suntem tratați sau tratăm și demnitatea pe care alții ne-o acordă sau noi o acordăm. Un fel de scară pe care urcăm sau coborâm de-a lungul vieții, un piedestal de pe care să putem privi mulțumiți de noi înșine. Cam asta e logica lumii în care trăim, o lume ce dăruiește sau ia onoruri și demnități după capricii de moment. Dacă intrăm într-o astfel de logică devenim sclavi și cerșetori, lepădând libertatea primită în Cristos și haina curată a botezului, pentru haine pompoase și sofisticate care ne îngreunează și ne sufocă.

Evanghelia de astăzi vorbește despre adevărata mărire, cea care derivă din relația noastră de iubire cu Tatăl. Cristos, Fiul lui Dumnezeu ne învață prin rugaciunea de astăzi ce înseamnă mărirea și demnitatea fiilor. Totul gravitează între cunoașterea Tatălui pe de o parte: “Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume”, și a fi cunoscuți de Tatăl de cealaltă parte: “Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi”. Și deoarece cunoașterea adevărată în limbaj biblic nu este doar un simplu proces rațional, ci unul care implică iubirea și intimitatea, a cunoaște pe Tatăl și a fi cunoscuți înseamnă a intra în logica de iubire ce ne introduce în viața veșnică: “aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe Care L-ai trimis”.

Fiul lui Dumnezeu ne dăruiește viața veșnică și bucuria deplină. Ce demnitate poate fi mai mare decât aceasta? Pentru noi, pentru fiecare dintre noi, Isus a venit în lume dăruindu-ne veșnicia bucuriei iar noi ne pierdem vremea cu falsele demnități și jalnicele măriri ale lumii acesteia? Cât de vrednici de compătimit am fi într-o astfel de situație ! Spunea cineva că viața trece de multe ori pe lângă noi în timp ce suntem preocupați să facem proiecte pentru viitor. Cât de trist ar fi ca parafrazând, să constatăm că viața veșnică dăruită de Dumnezeu ne fuge printre degete, deoarece suntem prea prinși de teatrul umbrelor acestei lumi!

Rugăciunea lui Isus de astăzi să ne vindece de orbire: suntem botezați, îmbrăcați cu Cristos, destinați bucuriei depline, iar demnitatea noastră stă în iubirea de care Dumnezeu ne învrednicește în fiecare clipă. Ne așteaptă coroanele neprețuite destinate fiilor de Împărat: oare ar fi prea mult să renunțăm odată pentru totdeauna la coroanele de carton ale acestei lumi?

PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla

Ev Io 17,1-13