Numai șaptesprezece silabe într-o poeziuță

Nu are importanță dacă, inventând „haikuul”, japonezii se vor fi gândit că acest fel de alcătuire lirică va cuceri meridianele și secolele. Oricum, creatorii acestui tip de creație lirică (alcătuită din 3 versuri, primul având 5 silabe, al doilea 7, al treilea... doar 5 silabe) merită admirație.
Iar „victimele” au mari satisfacții că sunt capabile pentru astfel de inspirație tematică și împlinire. Așa cum este și un scriitor din apropierea noastră, ION RADU ZĂGREANU. După reușita, de acest gen, în 2023, cu volumul „Liniștea poeziei ” (Ed. Galaxia Gutemberg, Cluj-Napoca), în finalul anului 2024, apare „Jurnalul cu haikuuri” (la aceeași editură).
Poetul mărturisește într-un preambul că începuse să-l neliniștească predispoziția diurnă pentru haiku, încât cartea de acum e „o eliberare, o terapie, deși uneori mă mai bântuie un gând” - acela că nu va scăpa de capcana acestei specii lirice: „Dacă aș mai scrie vreo trei sute de haikuuri aș depăși cifra de o mie. Rămâne de văzut.”
Acest viitor aproximativ e exprimat pe coperta a IV-a :
„Îmi bate noaptea în fereastră, mă cheamă să gust din lună.”
În prefața la carte, scriitorul bistrițean Menuț Maximinian, remarcându-i trăirea intensă, convingătoare, prin „metafore cu ținută directă care concentrează în doze mici esențe ale universului”, o călătorie „prin anotimpuri, de la florile ce se ivesc primăvara, odată cu primii pași de plecare a iernii /„Lan de lalele. Potire cromatice, îmbietoare.”/ la cântecul nopților de vară /„ Vara leneșă ca o copilărie căzută în somn”/, spre bogăția roadelor de toamnă /„ Pe sub cuvinte, mai aplecați de spate, poeții toamna.”/și în nopțile pline de povești ale iernii /„În biserică preotul spovedește. Ninsoare din raI”/.
Din nevoie de economie a spațiului tipografic, comentatorul haikuului nu-și permite să facă abuz de alb pe pagina cărții, I. Radu Zăgreanu însă își permite această lejeritate lineară, căci, pe bună dreptate, pentru haiku e obligatoriu nu numai cele 17 silabe, dar și așezarea versului unul sub altul. Astfel:
„Publicistica,
orgoliul păscând zilnic
din ieslea zilei.”
Nu întâmplător volumul lui Zăgreanu e dimensionat astfel încât, pe o pagină, sunt așezate doar 3 haikuuri; așadar, trei puseuri lirice pe albul generos.
Dar poetul ne convinge că nu avem a face cu un simplu joc de cuvinte, un exercițiu formal, de virtuozitate, ci de clipe fulgurant grațioase ale unui lirism meditativ.
(Închei cu o sfioasă mărturisire: Mi-am alcătuit titlul acestui comentariu aplicând... aritmetica celor trei versuri specifice haikuului.)