Poezia „haiku” merge mai departe

După cinci volume de poezie- poezie, Cornel C. Costea publică, la Editura „Armonii culturale”, din Adjud, Vrancea, în 2014, cartea „Sakura - haiku şi comentarii”, poezie cu formă fixă, tradiţional niponă, alcătuită din 17 silabe, distribuite în 3 versuri 5-7-5. Nu spunem că haiku n-ar fi poezie, mai ales dacă luăm în calcul amploarea acestui fenomen, de virtuozitate, în America şi în Europa. În România, există un grup de poezie niponă „Romanianhaiku”, al cărui membru este şi Cornel C. Costea, la Cluj- Napoca există un Cenaclu de haiku „Sakura”, din care face parte şi Cornel C. Costea, activ şi în paginile primei reviste on-line de haiku din România, RO KU.
Haiku-urile din „Sakura”, scrise de Cornel C. Costea, sunt traduse în limbile rusă, de Ana- Maria- Elena Mureşan, engleză, de Anca-Ioana Maier, franceză, de Izabela Schleier, şi sunt grupate în cele patru anotimpuri, la care se adaugă „Un alt anotimp”, al deschiderii spre alte zări. Din „Primăvară” se detaşează „primii ghiocei- / tot mai departe vremea/ copilăriei”, din „Vară” străbate „oraşul pustiu-/ doar bătrânul orologiu/ fără vacanţă”, „Toamna” rămâne cu „octombrie cald-/ o muscă se scaldă în/ cana cu lapte”, „Iarna” face trimitere la „trandafiri uscaţi-/ tot mai intens parfumul/ amintirilor”, lăsând loc noului anotimp să crească „drumul către cer-/ tot mai ramificate/ rădăcinile”.
Pe lângă texte propriu-zise de haiku, această carte mai cuprinde şi comentarii ale autorului, la diferite producţii ale colegilor de cenaclu, ce participă săptămânal la un concurs cu premii, iar cele mai bune, şi haiku-uri, şi comentarii de haiku, obţin recunoaştere deplină. Astfel, Cornel C. Costea adresează interpretări ale textelor, într-un registru bine pus la punct, stăpânit cu experienţă şi pasiune, ceea ce motivează, oarecum, alegerea acestei specii lirice, ca mod de exprimare artistică de ultimă generaţie. El vorbeşte despre „căutarea timpului pierdut” într-un text de Doina Bogdan, „oţel şi sticlă-/ căutând vechea streaşină/ o rândunică”, sau despre „inocenţa recuperată”, în expresia „înc-o dictare-/ frunzele şterg şotronul/ netulburate”, de Corneliu Traian Atanasiu. De asemenea, Ana Urma, Ioana Dinescu, Petru Ioan Gârdea, adresează comentarii la haiku-urile lui Cornel C. Costea, vorbind despre „un poem al observaţiei”, despre echilibru şi, nu în ultimul rând, despre frumuseţea imaginilor prezentate.
Cu „Sakura”, Cornel C. Costea completează opera personală, conferindu-i exotism, profunzime, rafinament, purtând mereu în preajmă o ramură de cireş înflorit.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5