Un Erou printre bistriţeni : colonelul Constantin Heliade !

Să ai o întâlnire şi să bei un pahar de şampanie cu un om care împlineşte 95 de ani este ceva deosebit! Iar dacă acest om este un prieten drag – acest lucru este un privilegiu! Am mai spus-o şi o repet, colonelul în retragere Heliade Constantin este un om special !

La 95 de ani mintea îi umbla sprinţară străbătând secolul trecut zi cu zi,insă memoria se mai poticneşte şi se intoarce mereu la momentul forţării Nistrului, acolo în satul basarabean ’’General Poetaş’’ de unde putea să i se întoarcă acasă doar numele dar Bunul Dumnezeu a rânduit să se întoarcă şi numele şi eroul şi renumele ! La un pahar de şampanie pe care doamna Monica fiica eroului ni l-a îngăduit cu strângere de inimă, am văzut din nou Crucea de Fier prinsă în pieptul tânărului locotenent major Heliade Constantin de însuşi Mareşalul Wilhelm Keitel dar şi cele mai înalte decoraţii ale României Mari oferite de mâna Mareşalului Ion Antonescu !

Toate se fac la timpul lor prietene – mi-a spus eroul nostru! Uite tare aş vrea să fie la aniversarea mea de acum dragul meu Alexandru Misiuga! L-am iubit tare mult. A fost un om elegant si de o curtoazie neasemuită ! Tu mai ai încă de învăţat ! Vei fi tu prietenul meu dar îl iubesc mai mult pe Alexandru! Am fost întru-totul de acord şi nici măcar o undă de ...reţinere nu am avut la aceste cuvinte ! Îndreptându-mă spre casa Eroului nostru din strada Trandafirilor chiar mă gândeam că în urmă cu trei ani făceam acest drum alături – chiar la braţ ! - cu cel care este de neînlocuit în peisajul cultural bistriţean – baronul sufletelor noaste Alexandru Misiuga! Atunci în camera tixită de cărţi a colonelului Constantin Heliade abia dacă mai răsuflam ascultându-i depănând amintiri din anii de război …

Acum, după ce baronul a fost chemat la cele veşnice, eroul de la Nistru mi-a mărturisit că …ştie precis că Cel de Sus îl va păsui în această lume până la o sută de ani ! Vom mai deschide prietene încă 5 şampanii şi să ştii că am avut mare noroc în viaţă ! Bunul Dumnezeu a fost cu mine mereu, şi la Nistru şi la Odessa şi la Oradea şi prin munţii Ungariei şi la Praga !

Ce mai puteam să adaug ? Am simţit că trebuie să tac, să ascult şi să-l privesc pe acest om deosebit care a avut o viaţă exemplară. Un om de care mă simt ataşat şi pe care-l îndrăgesc aşa cum îndrăgim cu toţii, necondiţionat, lumea fără cusur a copilăriei,casa şi curtea în care ne-am trăit tinereţea şi am vibrat la fiorii primei iubiri. Un om cât o lume pierdută şi regăsită! Un om care se confundă în bunătatea, în simplitatea şi în seriozitatea sa exemplară cu un ideal de neatins pentru cei mai mulţi dintre noi…

Dar despre ce vorbesc eu acum? Pe cine mai interesează azi aceste valori, aceste conştiinţe, această educaţie care te face să te dărui semenilor tăi chiar cu riscul de a te anula pe tine? În urmă cu câţiva ani disperat că între pomenile electorale cu adevărat nesimţite se înscriau şi înaintările în grad cu toptanul şi la armată şi la poliţie şi la jandarmerie, i-am scris preşedintelui Traian Băsescu pentru a-l ruga să dea un decret de înaintare, onorifică, la gradul de general a colonelului erou Constantin Heliade. Gestul nu ar fi cerut bani, era ceva pur onorific şi pe deplin meritat : soldatul Heliade a făcut războiul de la 21 iunie 1941 la 12 mai 1945, zi de zi, cu glonţul la ureche, cu crucea de fier germană şi cu cele mai înalte decoraţii româneşti prinse în pieptu-i de aramă ! A fost rănit, a fost prizonier la ruşi, a revenit de fiecare dată şi a făcut frontul fără crâcnire ! La 93 de ani câţi avea la data iniţiativei mele, merita onoarea de a avea dreptul să scoată din raniţa sa glorioasă ipoteticul bastonul de mareşal pentru a-l transforma în steluţa de general al armatei române pe care a slujit-o cu demnitate. Atunci preşedintele Traian Băsescu a trimis solicitarea mea la armată, armata la organizaţia veteranilor şi totul a fost îngropat sub o brazdă groasă de nesimţire specifică acestor vremuri demne de mereu invocatul Bulă!

Dar cine ştie, poate că este mai bine aşa ! Colonelul merge înainte prin vremile acestea tulburi cu mândria lui, cu demnitatea lui şi cu amintirile lui din războiul în care mai marii vremii de atunci – deveniţi cu toţii odioşi după părerea criminală a mai marilor de azi – cât erau ei de mareşali şi de conducători de state, se închinau în faţa ostaşilor modeşti şi necunoscuţi care trăiau ( sau cel mai adesea mureau ! ) numai cu gândul la salvarea ţării lor!

Cuprins de aceste gânduri, şampania care la început mi s-a părut minunată, a prins parcă un gust amar, aşa încât abia am terminat ultima picătură din cupa cu care am avut onoarea să închin cu eroul nostru !

Da stimate cititor, în Bistriţa, pe Aleea Trandafirilor într-o căsuţă modestă dar curată şi plină de farmec, locuieşte un Erou : colonelul Constantin Heliade care, deşi este aromân născut în Munţii Pindului din Grecia, şi-a închinat întreaga viaţă slujirii patriei lui - România ! La 1 mai 2010 a adăugat cea de-a 95-a petală la corola de minuni a vieţii Domniei Sale ! La mulţi ani, la mulţi ani încă Domnule colonel !