La catafalcul unui erou - colonelul veteran de război Constantin Heliade!

A plecat dintre noi unul dintre puţinii soldaţi ai României Mari care a luptat pentru Patrie din prima până în ultima zi a celui de-al doilea război mondial – colonelul Constantin Heliade! În ziua de 22 iunie 1941, ziua începutului ultimului război dus cu armele de poporul român pentru păstrarea fiinţei Neamului Românesc, locotenentul Heliade se afla în Delta Dunării la Pătlăgeanca. Acolo a primit botezul focului !

Patru ani în tranşeele din Moldova de dincoace şi de dincolo de Prut, în Crimeea sau în stepa calmucă, pe frontul din Transilvania,în munţii Bukk , Matra şi Tatra sau în suburbiile Pragăi, rănit de nenumărate ori dar mereu păzit de către Bunul Dumnezeu, purtătorul Crucii de Fier germane încă din prima lună de război la forţarea Nistrului, a luptat numai în prima linie cu excepţia puţinelor momente de refacere sau de vindecare a rănilor!

Încetarea războiului la 9 mai 1945 a însemnat pentru maiorul de atunci Constantin Heliade schimbarea calvarului pentru purtarea unei cruci acceptate pe şi pentru altarul Patriei cu calvarul de nesuportat al vieţii ostaşilor români care au luptat pentru România Mare dar împotriva Uniunii Sovietice. Reintegrat în’’armata populară’’ colonelul Constantin Heliade mai are timp să pună la punct, primul în armata română, tehnica tragerilor indirecte cu tunul de pe tanc înainte de a fi trecut brutal în rezervă la vârsta deplinei maturităţi. În ciuda acestor agresiuni, a acestor dovezi de nerecunoştinţă din partea celor care se aflau prin fraudă şi temporar la cârma Patriei Eterne numită România, ofiţerul născut în Munţii Pindului,în Grecia, a iubit România Mare, România din inimile ostaşilor români ca nimeni altul !

Stigmatizat de regimurile comuniste prosovietice din cauza faptului că însuşi mareşalul Wilhelm Keitel i-a prins la piept decoraţia supremă a ostaşului german din acele vremuri, Crucea de Fier – pentru meritul de a fi avut un rol decisiv împreună cu compania pe care o comanda la forţarea Nistrului, eroul Constantin Heliade a fost aruncat în uitare şi de către regimurile postsovietice ( dar nu nesovietice !) care au condus vremelnic şi jalnic România din anul de graţie 1989 până azi, 14 septembrie 2010, ziua în care Soldatul Erou Heliade Constantin a trecut la cele veşnice,discret şi cu demnitate. A fost probabil pedeapsa pentru că însuşi mareşalul Ion Antonescu l-a decorat personal pe locotenentul major Constantin Heliade pentru aceaşi faptă de eroism!

Şi ar mai fi ceva de spus : în urmă cu ceva ani s-a solicitat Preşedinţiei României acordarea onorifică a gradului de general în ziua de 1 mai 2005 când Eroul a împlinit 90 de ani. O iniţiativă zadarnică, pierdută în hăţişurile indiferenţei amatorilor de atunci de pe dealurile Cotrocenilor....

A plecat dintre noi aşa,dintr-odată, discret, pe nevăzute şi pe neauzite un om iubit de Dumnezeu, unul dintre acei ostaşi fără de care Ţara, Patria nu ţara fără timonă de azi, se clatină ! De la temelia acestei ţări urgisite de vremi şi de oameni s-a surpat o cărămidă numită Demnitate şi Onoare : colonelul Constantin Heliade ! Fie-i ţărâna la fel de uşoară aşa cum i-a fost şi glonţul Patriei !

Colonel în rezervă Florentin Archiudean