Uniunea Europeană şi Eurosistemul (zona euro)

Unul dintre insemnele-simbolurile Uniunii Europene este moneda, adică euro. Introducerea monedei euro se face în două etape, înlocuind treptat monede naţionale puternice precum marca germană şi francul francez. Prima etapă ţine de la 1 ianuarie 1999, până la 1 ianuarie 2002. În această etapă euro funcţiona ca monedă virtuală în 11 stare ale UE, folosindu-se pentru efectuarea de operaţiuni de plată care nu implicau bancnote şi monede. Totodată în această etapă vechile monede naţionale considerate subunităţi ale euro, continuau să fie folosite pentru efectuarea de plăţi în numerar. Etapa a doua începe la 1 ianuarie 2002, odată cu introducerea euro sub formă de bancnote şi monede, continuând mereu ascendent.

În prezent, dintre cele 27 de state ale UE, 16 au adoptat moneda euro, acestea sunt: Belgia, Germania, Irlanda, Spania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia, Finlanda, Grecia, Slovenia, Cipru, Malta şi Slovacia.

Cele 16 state amintite mai sus formează Eurosistemul – în care trăiesc aproape 330.000.000 locuitori pe o suprafaţă de mai bine de 2.575.000 kmp. Din precizările făcute rezultă că 11 state ale UE nu fac parte din Eurosistem, două, respectiv Danemarca şi Marea Britanie, au optat pentru clauza de neparticipare prevăzută de tratate, iar restul de 9, adică Suedia plus majoritatea noilor state membre nu au îndeplinit criteriile stabilite în vederea adoptării monedei unice. Pe măsura îndeplinirii cerinţelor-criteriilor, monedele lor naţionale vor fi înlocuite de euro. Printre cele 9 state se numără şi România. Aprecierile privind aderarea ţării noastre la Eurosistem sunt clare că până în anul 2015 vom trece la moneda euro, luându-se măsuri de accelerare în privinţa îndeplinirii acestui obiectiv.

Deşi euro are o istorie relativ scurtă – de numai un deceniu a devenit a doua monedă internaţională, ca importanţă, după dolar, iar în privinţa numărului aflat în circulaţie se află la paritate cu moneda americană.

Privind avantajele monedei unice – euro, acestea sunt multiple: favorizează dezvoltarea economico-politică, facilitează călătoriile, asigură stabilitatea monetară, reduce inflaţia – la fel ratele dobânzilor şi nu în ultimul rând moneda euro reprezintă pentru cetăţenii Uniunii un mijloc de a se simţi mândri pe măsura ce zona se extinde.

Toate cele 11 state ale UE care încă nu au aderat la zona euro, fac parte din Uniunea Economică şi Monetară (UEM), aceasta poate fi considerată o etapă avansată a integrării economice bazate pe o piaţă unică. UEM presupune coordonarea strânsă a politicilor economice şi fiscale, iar în cazul îndeplinirii tuturor condiţiilor cerute, intrarea în Eurosistem.

Lazea Ştefan

prof.pensionar