Verde înrourat deasupra PNL-ului sau unde au dispărut portretele Brătienilor?

Am zis că nu e ok să vorbesc despre tot ceea ce se întâmplă în PNL-ul de rit nou, oamenii de acolo având treabă multă pentru a scoate procente la alegerile care tocmai că bat la uşă, dar cred că sunt lucruri peste care nu putem trece chiar aşa de uşor.
Din toate câte se văd, se aud dar, mai ales se miros pe la colţuri (n.red. – a nu se înţelege că Supercomul ar avea vreo treabă prin zonă, ei au în alte locaţii) PNL BN a cam dispărut în valurile acestei istorii triste postdecembriste. Pur şi simplu, Partidul Democrat al lui Petre Roman, Traian Băsescu şi Emil Boc au rezolvat problema liberal.
După “dispariţia” PNŢCD sub cele 3 procente care îngroapă orice partid , cuie în sicriu bătând cu sârg atât PD-ul lui Traian Băsescu, ministru al Transporturilor în vremea guvernelor CDR, dar şi PNL-ul lui Valeriu Stoica, acum dreapta se chinuie să iasă la liman politic cu această fuziune între PNL şi PDL. Cum, pentru PDL nu există probleme doctrinare, iar portretele Brătienilor nu mai sunt decât o amintire de pe vremea când Popescu era prefect iar Şomlea juca şotron cu Sabin Ilieşi şi cu deputatul Dan Constantinescu, PNL-ul tradiţional nu mai este decât o amintire pe scena politică.
Partid care a rezistat tuturor cutremurelor de pe scena politică a acestei Românii obosite şi distrusă pas cu pas, PD şi, mai pe urmă PDL, a înţeles că miza este una singură: puterea, iar Ioan Oltean a fost primul politician din BN care a urcat până unde aerul e atât de rarefiat încât te ia cu ameţeală sau cu popreală. După o guvernare comună cu PSD în 2009, democrat-liberalii i-au făcut până şi pe pesedişti, iar după ce a înghiţit broscoiul, i-a dat drumul pe toboggan, vorba aceia: lac să fie că broaşte sunt destule.
După o guvernare care s-a vroit de dreapta, PDL intră singur în alegerile din 2012, în timp ce PNL face primul mare pas important spre cimitirul istoriei: Uniunea Social-Liberală. Cum pe românul de rând îl doare în bască de doctrine şi ideologii iar pe Crin Antonescu de propriul partid, PNL începea să capete forme diforme, filiaţia brătienistă sau măcar aia a lui Take Ionescu începând să conteze mai puţin decât Ion Iliescu pentru Gheorghe Gheorghiu Dej,iar liberalismul devine, deja, o frază de dânşii inventată, fără nicio consistenţă.
Pe acest teren arid vine fuziunea cu PDL-ul buldogului Blaga şi a crocodilului Ioan Oltean, o fuziune la căpătul căreia se cântă din greu “Verde-nrourat” , sediu central al PNL este în Modrogan iar liderii PDL se situează pe primele locuri ale listelor pentru alegerile parlamentare.
Asta înseamnă să vii din PD-ul lui Traian Băsescu dar inventat de Petre Roman. Să ceri şi să primeşti tot ceea ce vrei de la 124 de ani de PNL în România, un PNL măcinat veşnic de prea multe lupte intestine şi orgolii prea evidente, isterice şi cât se poate de istovitoare. Politica e un fel de poker, iar PD-ul a fost jucătorul nemilos
Eu cred că istoria se repetă, chiar se răzbună, iar cele două partide tradiţionale ale politicii interbelice româneşti, PNL şi PNŢ şi-au cam încheiat misiunea politică, sigur în forma lor clasică, ele pot continua altfel, cumva altfel.
Restul e can-can iar în politică contează câte voturi aduci, ce funcţie ocupi, doar e vorba de bani şi de putere.
Apropo, poate, zic şi eu, liberalii tradiţionalişti nu cred că au ascultat cu atenţie imnul PDL, aşa că, remember:
C-avem suflet imbatranit
Verde inrourat
De la truda ce-am trudit
(...)
Noi murim spre a ne naste
Verde inrourat
Cred că între timp, lucrurile s-au cam rezolvat!