Veronica Oșorheian: Spiritul locului – o carte cu răsunet sfânt

Antologia Spiritul locului. Ținutul Bistrița-Năsăud prin ochii scriitorilor, gândită de harnicul scriitor Menuț Maximinian (după o idee lăsată de scriitorul Andrei Moldovan) și apărută în anul 2022, la Editura Școala Ardeleană Cluj-Napoca, am primit-o cu mare bucurie, de bună seamă ca toți acei care au contribuit la realizarea acesteia.

În cele 572 de pagini, gândurile semnatarilor sunt multe și de multe feluri. Adunate și împletite într-o cunună de flori culese chiar de pe coperta realizată de Ciprian Butnaru, rândurile scrise te îndeamnă să le citești, să te minunezi, iar sentimentul de mulțumire că faci parte din acest ținut ales și binecuvântat de Dumnezeu devine mai curat și mai statornic.

Spiritul locului sălășluiește în noi. Purtăm în suflet locul unde ne-am născut, am crescut și am învățat, locul în care ne-am îndrăgostit întâi, primim în suflet locul de unde vine cel ales să ne fie alături, locul în care ne-a fost dat să trăim și să facem copii și apoi fiecare loc prin care trec copiii sau copiii copiilor noștri – dacă Dumnezeu ne învrednicește -.

Fiecare loc pe unde-ți porți pașii poate fi o amintire plăcută care-ți încălzește sufletul, care-ți alină o tristețe, care-ți umezește ochii ori îți taie răsuflarea. Dar, indiferent unde trăim, locul de baștină (în cazul meu satul!), rămâne sfânt – cu toate ale lui -, aducându-mi mereu în minte bunii și străbunii, așa cum spune și poeta Svetlana Lefter (Gavriliuc): „O aripă mare de înger se-ntinde,/ Spre satul acela în dealuri pierdut/ Şi-argintul aripei tot colbu-l cuprinde/ Şi-i aduce-n prezent pe cei din trecut”.