Veronica Ştir: Vis

Vis

Când ninge
Sunt copil furişat
În visul bobului de grâu

Cocoşul

Cocoşul cu cravată roşie
Şi coroană de mărgean

Trâmbiţează victoria asupra întunericului
După lupta de o noapte
Fug strigoii
Cade rouă binecuvântată
Spală ochii florilor
O pasăre speriată
Vorbeşte prin somn
Ţânţarul ţipă isteric
Şi merge la culcare

Stradivarius

Ardea vioara
Mai tare ca interpretul
Ardea ca o mirişte
Aprinsă de soare
Ardea ca gheaţa
Notele ei înalte
Se stingeau
La picioarele tronului împărătesc

Mai

Jarul muşcatelor
dogorăşte geamul
Copii îmbujoraţi
Sar după minge
Printre blocuri
Mame grijulii
Îi urmăresc din balcoane
Căldura joacă
Printre brazi
Fluturi şi copii,
Copii şi fluturi…

Iarbă de mai

În jurul blocului
Copiii sar coarda ierbii
Vârtej de verde…
Vecina de la parter
Are doi copii frumoşi
Dar mai are
Şi nişte fetiţe
Răsadurile de flori
Mereu însetate
Recunoscătoare
Transmit mesaje parfumate
Din partea soarelui şi-a gliei
Dimineaţa se spală pe ochi
Cu rouă binecuvântată
Primesc sărutul soarelui
Şi-şi dau cu roşu în obraji
Bujorii şi muşcatele
Participă la concursul miss mai

Logodnă

Mai
Pleacă împărătesc alai
Cavaleri de onoare bujorii
Urzicile bârfesc şi râd
Că frumuseţea logodnicei
n-ar fi naturală
că Iunia ar purta
bijuterii false
cercei din aurul teilor
şi rubine din crengile cireşilor
fanfara şi fluorescenţa
greierilor şi licuricilor
pun pecete nopţii de neuitat
mesenii oferă brotăceilor
daruri scumpe
pietre preţioase

rupte din lună
Crai Nou visează
La noul său volum
De versuri romantice
Pe fond de muzică astrală
Pe pământ,
Pătrunjeii şi mărarul
Se strâng zgribuliţi
În mantia lor verde
Vor fi sacrificaţi
A doua zi
Pentru ospăţ

Oraşul

Toropit de caniculă
Stă tolănit la poalele muntelui
Cască alene în crepuscul
l-au obosit
gazele de eşapament
sirenele ambulanţelor
praful amintirilor
îndepărtatei tinereţi
ţârâitul tot mai strident
al greierilor…

curând, licuricii
vor aprinde lampioanele
iar gospodinele
se vor învârti
pe lângă maşina de gătit
pentru copiii îmbujoraţi de joacă
vor veghea stelele

Iunie

Au explodat trandafirii
Incendiind oraşul
Aristocraţia lor
Îngenunchează orice altă floare
Sunt atâta de bogaţi în frumuseţe şi ispititori
Încât îşi iau gardă de corp

Ghiocelul

Ghiocelul şi-a scuturat
Ultimul fulg de nea de pe căciuliţă
Şi a chiuit spre soare
Mii de clopoţei argintii
între care mulţi nu făcuseră ochi
i-au răspuns cu glasuri firave
câteva zile mai târziu
firele de iarbă
erau binecuvântate
cu arome de violete
nici mărgăritarul nu s-a lăsat aşteptat
tupilându-se sub coroana de iasmin
ca să le treacă prichindeilor dorul de zăpadă
a izbucnit un arbust în uriaşe boules-de-neige

freziile abia îndrăznesc să-şi rostească
numele la apel
cine face apelul-badea Cuc
nu degeaba n-are el vreme
să se ocupe de ouăle şi puii neveste-si
(Poezii din volumul Ninge)