ZECE

Cu câtva timp înainte de apariţia primului număr al “Răsunetului cultural”, Andrei Moldovan m-a întrebat: “Tu ce dai?” Crezând că-l voi da gata cu oferta mea (surpriză!), i-am răspuns (cam băţos, recunosc!): “Un poem”. N-a tresărit. N-a schiţat nici măcar cel mai vag gest de mirare, de parcă ar fi fost sigur că eu scriu (în taină) şi versuri. “Bine, trimite-mi-l”, mi-a zis.
L-a publicat. Pe pagia 3, prima coloană. De sus până jos. Un poem amplu, dedicat lui Nichita Stănescu, 80 de ani de la naşterea poetului. Primul meu poem, care marca şi debutul subsemnatului în lirica autohtonă. La 72 de ani!
Primul număr n-a trecut neobservat. A avut ecouri favorabile chiar şi dincolo de graniţele judeţului nostru. A fost, de pildă, elogios semnalat de cotidianul “Făclia de Cluj” şi prezentat, mai apoi, într-una din emisiunile canalului Radio Timişoara Cultural.
Şi, uite-aşa, din una-n alta, “Răsunetul cultural” a ajuns la numărul 10. “Permanenţa” (ca să zic aşa) este asigurată de Andrei Moldovan (red. şef), de cei doi, tineri şi talentaţi, critici literari: Andrea Hedeş şi Vasile Vidican, şi, nu în ultimul rând, de cel care-i oferă, lună de lună, găzduire în paginile cotidianului “Răsunetul”, Menuţ Maximinian, directorul ziarului. Din redacţie, ca să încheiem cu acest capitol, mai fac parte Icu Crăciun, Vasile V. Filip şi, cu voia dumneavoastră, eu nevrednicul, semnatarul rândurilor de faţă. Adică cei din eşalonul II, ca s-o spunem pe cea deaptă, dar săritori la nevoie! Grosul plutonului, însă, îl constituie colaboratorii. Cu prioritate, cei din judeţ, chiar dacă în paginile suplimentului nostru mereu apare şi câte un “intrus”. O personalitate scriitoricească, vreau să zic, din afara judeţului Bistriţa-Năsăud.
În fine, faptul că, începând cu nr. 7, „Răsunetul cultural” apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Cluj, spune ceva şi ne scuteşte de alte comentarii. Aşa încât, în încheiere, aş mai adăuga doar atât: La mulţi ani, “Răsunetul cultural”!