Alcool sau drog?

“România va fi sfâşiată de luptele pentru influenţa dintre bandele de distribuitori, aici e un loc strategic foarte bun pentru o afacere de acest gen”. (Eduard Dornean)

Sunt absolut de acord, românii sunt ahtiaţi după câştigurile mari şi rapide.

Fiind echidistantă faţă de diferitele păreri despre drog şi alcool, nu pot să nu recunosc că şi alcoolul face zilnic victime sângeroase, pe motiv că la unii oameni, nu la toţi, alcoolul acţionează asupa formaţiei reticulate şi estompează autocontrolul, iar pe măsură ce se inhibă forţa de autocontrol, creşte irascibilitatea, impulsivitatea şi agresivitatea verbală, emoţională şi fizică.

Sunt convinsă ca 99 % din cazurile de crimă comise pe fondul băuturii, nu au fost crime premeditate, niciunul care a dat cu pumnul sau cu cuţitul nu vroia să omoare de fapt, doar să caute dreptatea într-un mod brutal şi rapid, neavând în arsenal, din cauza orbirii de agresivitate, doar argumentele forţei fizice. Această stare se poate considera nebunie pe moment, când omul nu ştie ce face iar a doua zi îl vedem pe făptaş cu capul aplecat, semn că a recunoscut vina şi îi pare enorm de rău, şi dacă tardiv, şi nu gândindu-se cum să păcălească autorităţile. Dacă în cârciumi ar exista bodyguarzi care i-ar scoate din local pe cei în stare de ebrietate, nu s-ar comite atâtea crime, dar la noi se practică altfel de stil comercial, scoate banii de la om cu riscul unui scandal mai mic sau chiar fatal.

Comparând consecinţele băuturii cu cele ale drogurilor (prafuri), putem afirma următorul lucru: cu toate că alcoolul face victime zilnic, comercializarea drogurilor mobilizează forţe organizate şi duc, nu la tragedii individuale, ci la şantaje, torturi şi exterminări sângeroase, premeditate, complexe şi extinse pe plan social.

Dacă vom legaliza drogurile uşoare, ele vor fi urmate de cele periculoase care dau dependenţă gravă, cazuri în care nu este afectat numai individul dar şi anturajul lui, familia, comunitatea. Unii susţin că în spatele lucrurilor stau tot interese materiale. Dar noi suntem pregătiţi pentru a trata şi a vindeca drogomanii, când şi spitalele cu tradiţii suferă de o dotare precară?! (Azi un vecin, doctor, umbla după ustensile necesare pentru perfuzii, pentru o rudă internată la spital).

N-aş milita împotriva drogurilor dacă fiecare om, cum am mai auzit păreri, ar consuma moderat, ocazional, cu simţul măsurii, cu simţul răspunderii, fără să devină un pericol pentru el sau pentru alţii... dar am înţeles că la consumul de droguri tocmai simţul măsurii se pierde.

Fiind într-un dialog mai apropiat cu un elev de liceu, mi-a povestit: să ştiţi că şi eu mai consum droguri uşoare, aşa cum consumă mulţi elevi, dar ocazional, la câte un chef, iar la ultima petrecere am întâlnit o fată care a vrut să-şi ia zborul de pe balcon, noi o întrebam ce faci măi, domnişoară?! Ea a răspuns, vreau să zbor că simt că pot... şi numai cu forţă am putut-o reţine... Ce ar fi fost dacă nu aţi fi reţinut-o? am întrebat eu. Şi-ar fi luat zborul, mi-a răspuns elevul. I-am fost recunoscătoare pentru sinceritate, greu afli informaţii de acest gen.