Alexandru Oprean: Atunci când ne prefacem că ne pasă sau de ce curtoazie şi protocol…

Am participat recent la un eveniment a cărui cauză nobilă, aceea de caritate, mi-a demonstrat că de cele mai multe ori această conştiinţă invocată în diverse discursuri, de cele mai multe ori politice, rămâne irosită în cuvintele măreţe ale „creatorilor” de ideologii.

Am putut vedea cum fiecare dintre cei care au găsit câteva ore libere în agenda „extenuant de încărcată” au simulat parcă afecţiunea şi compasiunea. Am putut vedea la modul cel mai clar posibil cum respectarea unui anume protocol al evenimentului a fost înţeleasă în nenumărate moduri.

Seara în discuţie a început cu un concert extraordinar oferit invitaţilor la eveniment. Un concert oferit necondiţionat organizatorilor de către doi solişti veniţi de la un alt capăt de ţară, solişti care au înţeles foarte bine cauza pentru care fac un asemenea efort. Au făcut-o din inimă curată mobilizaţi fiind de spiritul de solidaritate şi ataşament. La sosirea în sala de concert, moment ales cu suficient timp înaintea începerii acestuia, am constatat prezenţa unui număr relativ redus de persoane, care prin abordarea de conduită, m-au făcut să înţeleg că deşi nu păreau să participe şi la dineul programat mai târziu în decursul serii, au venit cu inima la fel de deschisă evenimentului muzical ce urma, declarat dealtfel deschis publicului larg. Au venit din dragoste adevărată şi necondiţionată faţă de muzică, faţă de frumos. Şi tot ei au fost cei majoritari, printre participanţii la concert putând să număr pe degete invitaţii care ulterior urmau să participe şi la dineu.

Despre acest concert nu trebuie să spun mai mult. A fost un moment care prin repertoriu şi interpretarea de excepţie a soliştilor a mulţumit pe deplin pe cei care cu adevărat au ştiut să aprecieze acest lucru. Ei au fost cei care nu s-au prefăcut că le pasă !

După concert, odată ajuns la localul care a găzduit dineul, am constatat cu stupoare că sala era pe sfert plină de invitaţi, invitaţi pe care din nefericire nu i-am putut regăsi la concertul ce tocmai s-a încheiat. Desigur, fiecare poate avea motivele sale pentru a nu participa la ambele evenimente, fie din neputinţă, fie din cauze strict obiective, fie din alte motive. Ceea ce am văzut însă în exprimarea şi atitudinea lor, nu a fost niciunul din motivele de mai sus, ci poate pur şi simplu scăparea acestora în consideraţia faţă de eveniment. Este cred greu de acceptat ca minimă regulă de curtoazie şi protocol, să fi invitat, în scris, la o gală care cuprinde un concert şi un dineu şi să participi la amândouă. De ce, în fond ? Ce contează ? Putem doar să bifăm şi asta şi atât ! Şi cred că exact aşa s-a şi întâmplat.

Pe parcursul serii am putut vedea cum, atunci când organizatorii vorbeau despre însemnătatea acţiunilor lor, despre frumuseţea actului caritabil, la mese, distinşii invitaţi vorbeau despre vacanţele în străinătate, despre cele mai bune pensiuni şi despre felul în care nu mai ştiau probabil cum să-şi cheltuiască banii. Trist !

S-ar mai putea spune multe, însă închei cu câteva recomandări:

1. Atunci când eşti invitat la un eveniment şi confirmi participarea, fă tot posibilul să fi prezent pe întreaga durată a acestuia, indiferent de numărul activităţilor, ştiind foarte bine că acea parte a zilei este rezervată în acest sens.
2. Atunci când pe invitaţie este specificată ora exactă de începere a unui eveniment, fă tot posibilul să fi la locul de desfăşurare cu cel puţin zece minute înainte de începerea acestuia, fără să deranjezi audienţa pe timpul unui concert sau fără să ajungi atunci când se serveşte felul principal.
3. Atunci când meniul unui dineu îţi este clar, nu cere vin roşu atunci când se serveşte vin alb…cu siguranţă va urma şi acela.
4. Atunci când ai ceva de spus şi iei cuvântul, foloseşte cuvinte simple şi nu discursuri complicate, de o anumită factură…

Atunci când decizi să participi la un eveniment, participă şi nu te preface că îţi pasă…Pentru că asta se vede !

Alexandru Oprean