Anul cel Nou şi Tânăr ’şi-nhamă telegarii

Poruncitoare, Vremea îşi pune ostenitul car în drum.

Deshamă tot ce-i vechi, pe-mbătrîniţii mânji ai zilelor

Şi ustensile toate ce scârţâie la roate. Grăbit e straşnic

Bătrânul Timp, gemând din greu cu-a zilelor povară.

Cu vaselina uitării şi iertării unge osia, făcând-o bună foarte,

Ca-ntr-nceputul alergării. Putere nouă-i dă, ca-n prima zi

Spre neostoita alergare ce-acuma-i gat’ să-nceapă.

- Hei, Tânăr An, mânz tropotind! Te bagă-n ham, aici!

Ţi-l ţin! Aşa, băiete! June fii! Năprasnic fii în goana-ţi!

Nu necheza! O clipă stai! Doar cât să pun la carul ăst

Luni, săptămâni şi zile, ceasuri şi clipele-n noian.

Trrrru!! Voi 365! La ham! Aşa! Vă rânduiţi acum degrab’

Ca regimente- 12! Pe săptămîni şi zile, într-una, cîte şapte!

În glasul orelor şi-a cernerii de clipe. Aşa! La drum copii!

- Oh, nu putem, Stăpîne Timp! Nevrednice de noi!

În faţă stau de-a valma tot griji, speranţe-nviforate şi încă

Spaime, nelinişti omeneşti, surâsuri şi oftaturi în cortegii…

- Da’ ce vă pasă vouă? Voi treceţi în fugă peste toate,

Cu tropot, fără grijă, nepăsători de-acelea

Căci asta vi-i ursita dintru-nceput de veacuri.

Porniţi, zburaţi! Zburaţi!! Înalta noapte în lung să o tăiaţi!

Întâi aici, în Kiribati, pe insule şi-n Zeelanda toată!

Aşa! Spre Australia, copii! Aprindeţi iute focuri grozave

La Sydney, Tokio, la mongolii-n iurte şi la ruşi!

Islamul singur, tace, cîrpăcindu-şi bombe –n somn,

Sărmanii!...Cotiţi, cotiţi acum spre Cornul cel de Aur

Şi-apoi ’nainte spre Europa! Vedeţi lumini acolo şi rîste şi vin

Şi pocnete şi râset şi-al vieţii zvon deplin?

Priviţi cum vă aşteaptă copiii şi bătrânii şi tinerii în floare!

Oh, dragilor! Vă voi lua la la sânu-mi, vă voi cânta cu drag

În Mine o să creşteţi, o să-nfloriţi de-acuma spre roadă,

Slăvind mereu prin faptă pe Domnul şi Ziditorul Preasfânt a toate.