Asemănări pe verticala timpului

Ştefan Szasz face parte dintr-o categorie atipică a dascălului din mediul rural: aceea a cercetătorului de certă probitate ştiinţifică; aceasta, în situaţia în care aşezările noastre săteşti nu au (nu au cum să aibă) la dispoziţie biblioteci de anvergură, instituţii dotate cu cele de trebuinţă documentării, cercetării.

O precizare, totuşi: Există la ţară, ici-acolo, învăţători, profesori care scriu şi publică texte beletristice, dar foarte puţini de genul lui St.Szasz: adică, intelectuali dotaţi pentru domeniul ştiinţific, pasionaţi pentru zona etno-folcloricului, a istoriei, istoriei literaturii.

Ei bine, după monumentala lucrare (în trei volume!) Interferenţă şi transfer în bilingvismul româno-maghiar (2008, Editura Clusium), la aceeaşi instituţie, profesorul de limba şi literatura română Ştefan Szasz, trăitor la Uriu, tipăreşte deunăzi o nouă carte: Kadar Joszef: Cetatea Ciceului şi comuna Uriu.Csicsovar es Felor kozseg (Notă: regret că al meu calculator nu mă serveşte pentru a pune necesarele semne diacritice utilizate în alfabetul maghiar). Este o ediţie bilingvă – româno-maghiară - realizată în colaborare cu Victor Cenuşe; e drept că nu mi-am dat seama în ce constă contribuţia acestuia, de vreme ce traducerea în româneşte, prefaţa şi postfaţa aparţin lui Ştefan Szasz.

Cărturarul de la Uriu a avut o idee salutară: Să traducă câteva secvenţe din Monografia Comitatului Solnoc-Dobâca, de Kadar Jozsef, referitoare la Cetatea Ciceului şi a localităţilor care, o vreme, au făcut parte din domeniul faimoasei cetăţi: Uriu, Cristeştii Ciceului, Ilişua şi Hăşmaşul Ciceului. Mai mult: Să alăture traducerii paginile originare, din limba maghiară, alcătuind astfel un tom bilingv, din perspectiva unui reper (mult drag profesorului): Bilingvismul român-maghiar din Uriu. Condiţionarea socio-istorică (de altfel, acesta e şi titlul postfeţei).

În mediile culturale din zona Dej-Beclean (şi nu numai) cartea savantului maghiar de la Dej e cunoscută, invocată sub titlul de Monografia Kadar, socotită de St. Szasz ”capodoperă”, ”de o valoare inestimabilă”. Cele şapte volume însumează 3500 de pagini, cuprinzând istoria a peste 400 de localităţi situate la 1895 (când Kadar începea travaliul pentru ”Monografie”) în perimetrul Comitatului Solnoc-Dobâca.

Nu ştiam nimic despre Kadar Jozsef acum câţiva zeci de ani, când am cercetat şi eu monografia, interesat de climatul românesc al Becleanului de la sfârşitul secolului al XIX-lea (aflat şi el în acelaşi comitat). Acum, din prefaţa lui Szasz, m-am edificat.

Autorul recentei cărţi îl consideră ”un savant altruist”, un ”om de o bunătate ieşită din comun, un om de excepţie, de o modestie caracteristică sufletelor mari.”

Născut în 185o, într-o familie de ţărani modeşti, dintr-un sat de lângă Turda, avea să se stingă din viaţă în 1939, nevoiaş, în condiţii de ”privaţiuni aproape inimaginabile.” În 1876 se stabileşte la Dej, ca profesor de latină, predând mai apoi şi maghiara şi istoria. Concomitent, se implică activ în nenumărate organisme şi societăţi culturale ale oraşului de la confluenţa celor două Someşuri; redactează cărţi de istorie, etnografie şi folclor. Încât, Ştefan Szasz conchide despre J.Kadar (dând cititorului impresia că, de fapt, îşi schiţează propriul portret):

”(…) a demonstrat că şi viaţa în provincie oferă suficiente piste de afirmare, poate fi o viaţă plină, pusă în slujba semenilor, că echilibrul sufletesc, bucuria interioară, pot veni din ajutorul acordat semenilor, pentru izbânda lor.”

În Enciclopedia istoriografiei româneşti Kadar Jozsef este foarte bine apreciat. Cercetători de azi în domeniu îl consideră, de asemenea, o personalitate distinctă în ce priveşte aşezarea studiului istoriei Transilvaniei (în frământatul secol al XIX-lea) pe temeiuri riguroase, abordarea ei într-un stil străin de animozităţi sau aserviri politice. Or, actualmente, iată, ”provincialul” Ştefan Szasz i-a învăţat bine lecţia.