Badea Ghiță, din Budești, condus, în dangătul clopotelor, pe ultimul drum

Familia și comunitatea sătească din Budești l-au condus pe ultimul drum, spre cimitir, pe Tofană George, după o viață de 87 de ani. A fost toată viața un bun gospodar, un om cu calm și înțelepciune, activând peste 25 de ani ca îngrijitor la școala din sat. A dus o viață liniștită alături de soție, de părinții ei, de cele două fete și un băiat. Soția a plecat parcă prea repede la cele veșnice, dar copiii, care și-au întemeiat familii la Bistrița, au venit mereu să fie alături de tatăl lor, să-l ajute la treburi gospodărești, să-i înlăture singurătatea cu prezența lor.
Deși creștea în gospodărie animale, își îndeplinea cât putea de bine îndatoririle de îngrijitor al școlii, efectuând zilnic curățenia în sălile de clasă, în curtea școlii, având grijă iarna să aprindă de dimineață focurile în sobe pentru ca atunci când veneau elevii și profesorii să fie cald și bine. A trecut prin schimbări în modul de gospodărire a școlii, de la impregnatul padimentului de scândură cu motorină și ulei ars, la parchet, la mobilier unipersonal pentru elevi. Nu a mai apucat să vadă cum s-a introdus în școală încălzire centrală, apă la robinet, cum s-au montat uși și geamuri termopan etc. ,deoarece s-a pensionat la limită de vârstă. Pensia nu a fost mare, dar a fost lungă.
Așa cum a trăit toată viața, modest și liniștit, a plecat la cele veșnice parcă pe nesimțite, doar dangătul clopotelor au adus vestea printre săteni de sfârșitul vieții sale. Rugăciunile preotului, ale membrilor familiei, ale sătenilor și cunoscuților îl vor ajuta să treacă cu bine prin vămile văzduhului iar bunul Dumnezeu să-l așeze la „loc liniștit, la loc cu verdeață”. Poate, dincolo, în veșnicie o să fie nevoie de îndemânarea sa în a face ordine și curățenie, în a fi folositor celor din jurul său.
Unii dintre foștii elevi ai școlii poate își vor aduce aminte de „badea Ghiță, tetea Ghiță, nenea Ghiță” și îl vor pomeni în gând și rugăciuni.
Prof. Rus Augustin