Călător în lumea versurilor

Scriitorul Sandu Al. Raţiu, profesor de religie la Grup Şcolar Maieru, redactor al publicaţiei „Cuibul visurilor”, revine pe piaţa editorială cu o antologie de autor, apărută sub genericul „Călător” la Editura Remus din Cluj-Napoca.

Poemele sunt un mod de ieşire din tumultul cotidian, un fel de remediu: „A trebuit să mă împart în aer/ şi din culori să fac legământ/ Mă toarce lumina cu a razelor caier/ din brâul soarelui ţesut în pământ”. Cuvântul devine lumină întru aşteptarea versurilor zugrăvite în pastel: „Proaspăt până lângă vânt/ Creşte iar o primăvară/ Peste rodul din pământ,/ Peste oameni, peste ţară”. Pentru un trăitor sub Măgura din „Cuibul visurilor” al lui Rebreanu, nu se poate altfel decât să trăiască în spiritul pentru ţară, pentru neam, astfel încât şi pietrele prind viaţă: „Pe stâncă sub aripi de vulturi/ priveam cum se rostogolesc florile pietrelor”. „Cu corzi ce cântă tărăgănat/ Doina sufletului nostru”, versurile devin o harpă a cuvintelor întru ascultarea unor simfonii plăcute sufletului de român: „Pământ pentru care sunt sete şi dor/ Lumină sub geană de zare”. În singurătatea poemelor întotdeauna se găseşte „O aripă deschisă/ În zarea aceea nostalgică”. Un motiv prezent mereu în poeziile lui Sadu Al. Raţiu este cel al apei, al izvorului: „Fântână străbună/ Întinde-mi o mână/ Din noaptea ce-şi adoarme somnul”. Jonglând între poezia clasică şi cea modernă, între rimă şi versul liber, poetul „Lasă cuvântul să se mărturisească/ Aşa e doar mai cuvânt”.

Cartea este un îndemn la păstrarea frumuseţii cuvântului într-un timp al trecutului, dar şi al viitorului atunci când „Totu-i drum şi numai drum”, cuvintele nuntind: „Când scriu un poem toamna înverzeşte”. Poate unele dintre cele mai frumoase versuri sunt cele dedicate satului şi celor dragi: „Când timpul creşte în vremea care vine/ Tata mai coseşte miriştea din mine”. În această atmosferă a creaţiei, Sandu Al. Raţiu pătrunde cu sfiala omului care ţine cont de sacralitatea cuvântului, ştiind că „Dacă nu-i rostire, nu mai este zare/ Crengile se rup cu-n răsărit de soare”. O poezie puternică, care conturează un poet al zilelor noastre – Sandu Al. Raţiu.