… Când melcul se grăbește
Când acum doi ani reușea de președinte al țării fostul primar de la Sibiu, am avut gânduri de bine. La Câmpulung Moldovenesc am o familie prietenă (încă din… secolul trecut); soția fostului meu coleg de facultate este săsoaică din Bistrița. Îndată i-am dat telefon, felicitând-o pentru proaspăta ispravă a celui din a cărui etnie face parte.
Doamna are un acut simț al realității și umorului și mi-a replicat așa: Nu confunda neamțul cu sasul. Una e ce a făcut Carol I, modernizând România, și alta e ce nu va face melcul acesta.
Exact peste un an de la alegeri, având drum spre Suceava, am cerut celui de la volan să oprească la familia respectivă și să-i spun doamnei, cu un fel de admirație tristă: Ce bine ai profețit! Așa e, melcul de la Cotroceni nu a făcut nimic notabil… Ba, da – a replicat doamna -, vei vedea că, prin acest zis tehnocrat Cioloș a adus în vitrina guvernului un manechin…
Da, ce mi-e Manda, ce mi-e Tanda. Numai că, în serialul acesta de nimicuri în vitrina celor doi, se mai întâmplă să vezi și câte un pocinog stupefiant. Iată, acum câteva zile:
După ce refuză să-i acorde lui Avram Iancu postura de „Erou național”, după ce la aniversarea (comemorarea?) a 100 de ani de la intrarea României în prima conflagrație mondială, fără a sufla o vorbă despre Marea Unire de la 1918, drăguțul melc de la Cotroceni se grăbește (!!!), fără ezitări, să-l recunoască, în numele României, pe acel gros promoscovit președinte ales al Republicii Moldova; ceea ce echivalează cu refuzul poziției contracandidatului proeuropean din alegerile de la Chișinău.
Nu-mi rămâne decât să mă întreb ce cuvinte va avea „românul” de la Sibiu la marea aniversare de la 1 Decembrie 2018. Ipocrizia nu doare…
Ar fi vreo mirare că nu am trecut în acest text numele personajului despre care e vorba? Vai, dar mai era necesar?...
Cornel Cotuțiu
PS. Și totuși… Aflu, în ultimă instanță, că Legea pentru declararea lui Avram Iancu „Erou al Națiunii Române” a fost, în sfârșit, promulgată; dar, aceasta, după ce președintele țării le-a cerut parlamentarilor… (parcă ar fi ungur, nu sas) reexaminarea acestei legi, însă Camera Deputaților i-a respins solicitarea. Auzi, ce curaj!
Comentarii
Am intrat astăzi grăbit într-un punct farmaceutic din oraș pentru a cere Corcotintox.
- N-avem, a răspuns farmacista.
- Cum n-aveți? Produsul este fabricat de Cornel Cotuțiu din Beclean, sub licență.
- N-avem.
- Dar la ce vă trebuie, am fost întrebat din spatele ghișeului de către șeful poticii.
- Curios, înseamnă că șobolanii roșii care bântuie prin împrejurimi îl folosesc ei pe tot.
- Aha! N-avem!
Vă mai amintiți de filmul Senatorul melcilor, interpretat magistral de Dorel Vișan? Recent descoperim la Beclean pe Scriitorul melcilor, interpretat însă lamentabil de Cornel Cotuțiu. Transcriu mai jos, pentru dumneavoastră, replica profesoarei Cica din secvența finală propusă de Mircea Daneliuc: Fir-ați ai dracului cu melcii voștri!
A ajuns simbol de lene
Bietul melc.
Ce nedreptate!
El ce-şi duce casa-n spate.
Să te văd pe dumneata,
Obligat să porţi în cârcă
Holul
Şi sufrageria,
Baia
Şi bucătăria,
Cărţile din bibliotecă,
Sticlele din vinotecă,
Şi atâtea alte, încă.
Să te văd: ai alerga?
(după La Fontaine)
Cotuțiu nostru, fălcos din născare,
pornise-n faptul zilei, nu știu unde,
cu basca cucuiată și pe rășchitoare,
în sus pe Someș cel cu limpezi unde,
în care coana știucă își cam face de cap,
alături de cumătrul crap -
și crapi și știuci
să tot îmbuci!
când te apuci! -
Dar el, cu tabieturi și pesedist, se pare,
nevrând să-și strice pofta de mâncare,
își vede mai departe de plimbare.
Făcându-i-se-ndată și foame pe deplin,
zări-n șuvoiul cristalin
doar niște lin;
dar la el se uită plin de dispreț,
ca șobolanul lui Horațiu de semeț.
Și tot umblând și colindând,
urmară și zvârlugile la rând.
Dar cum? Să guste el zvârlugi?
E o mâncare pentru slugi!
Zvârlugi, plevuște și guvizi,
nu merită nici gura s-o deschizi!
A tot răbdat Cotuțiu, cătând în deal, la vale,
dar negăsind, cu timpul, măcar un solz de pește,
s-a ospătat și el, împărătește
c-un prăpădit de melc ivit în cale!
Ce faci, Cornele? Smântânești pentru PSD? Ești de-al nostru. Cu bască, fără bască.
Cornul drept,
Cornul stâng...
Iarna coarnele se frâng.
Dacă școala de literatură din Beclean ar fi avut un portar înțelept, i-ar fi putut explica cornutului Cornel Cotuțiu, spre exemplu, poemul inițiatic dedicat melcilor de poetul Ion Barbu.
Adaugă comentariu nou