Cand omul sfinţeşte locul…

Au trecut 10 ani (aproximativ) de când stareţul Irineu Duvlea al Mănăstirii “Constantin Brâncoveanul” (frumoasa şi vestita mănăstire de la poalele munţilor Făgăraş) a luat calea pribegiei însoţit de câţiva călugări şi s-a stabilit în statul Michigan, la marginea metropolei americane Detroit. A adus cu el, dincolo de credinţa strămoşească, harul şi dragostea faţă de poporul său, dorinţa vie de a-i ţine pe români aproape, uniţi în marea familie a credinţei ortodoxe.
Îmi port paşii obosiţi pe aleile pietruite din jurul noului locaş al mănăstirii “Înălţarea Domnului”… Este ultima duminică din luna lui Mai, cea care a urmat zilei de prăznuire a hramului si sfinţirii bisericii si a tuturor celor ce se află în preajma ei, o zi minunata de început de vară cu soare plin ce-şi trimite razele calde, ca o binecuvântare peste icoanele şi florile din curtea mănăstirii, peste cele trei clopote atât de tăcute în acest moment al zilei, dar ale căror sunete îndrăgite şi familiare se fac auzite la ceasurile rostuite.
Mă întâmpină la intrarea în biserică d-l Valentin Şerban, administratorul domeniului mănăstiresc cu faţa binevoitoare şi zâmbetul nelipsit, cu aspectul îngrijit al costumului său impecabil. Îl revăd mai târziu în sala de mese servind şi vorbind cu enoriaşii într-o continuă activitate.
Aproape temătoare intru în noua biserică încăpătoare, arătând nouă şi proaspătă în vechea clădire, cu parchet lucios şi covoare înflorate precum florile din faţa altarului.
Slujba ţinută de un sobor de preoţi, dintre care o parte sosiţi din depărtări, se desfăşoară ca de obicei, în mod desăvârşit. Disting deodată cu mare bucurie, figura familiară a protopopului Ioan Ciocan din oraşul meu natal, preotul care a reuşit să pornească construirea unei catedrale la poalele munţilor Făgăraş, în oraşul care le poartă numele, situat nu departe de “Sâmbăta de sus”, locul de unde stareţul împreună cu călugării au adus cu ei cerul, aerul, verdele munţilor, miresmele brazilor, culorile florilor şi aburul tămâios al bisericilor din satele româneşti.
După predica ţinută cu prestanţă de către preotul călugăr Chesarie din Atlanta, episcopul Irineu a adresat cuvinte alese de mulţumire tuturor celor care i-au fost alături pentru realizarea acestui vis, visul celui plecat în lume să-l împlinească şi să-l dăruiască semenilor săi.
Ziua de 26 Mai 2012 se înscrie ca o zi memorabilă în istoria mănăstirii din Clinton Twp. Mi, zi în care sub acoperământul său duhovnicesc, aproximativ 600 de credincioşi sosiţi din toate colţurile lumii au simţit aceleasi trăiri ale sfinţirii şi miruirii.
Adieri uşoare plutesc peste căldura verii, vorbele aduc speranţe şi siguranţa că drumul ales, deşi anevoios, străbătut nu doar cu vorbe ci şi cu fapte, va fi plin de împliniri pentru familiile de români păstrători de obiceiuri şi tradiţii strămoşeşti.
Râsete de copii îmi întorc privirea şi paşii mă apropie de marginea abruptă ce coboară spre lacul sclipitor. Pe o bancă de pe mal, două fetiţe atrase de joaca raţelor sălbatice descoperă uimite limbajul lor gutural. În minte îmi revine unul din îndemnurile episcopului Irineu, pe care nu arareori l-am auzit: ”Oameni buni aduceţi copiii la biserică”! Este o chemare spre liniştea şi pacea de care avem nevoie atȃt noi, cȃt şi urmaşii noştri.
Doina Popa – Dexter- Michigan