Cântate azi, colindele de ieri...

Sunt clipe de neuitat. Precum cele de dinaintea, din timpul şi de după o Sărbătoare, cu majusculă. Atunci, energiile creatoare se revarsă din plin asupra artelor. Dintre toate, muzica reuşeşte să surprindă în detaliu evenimentul încărcat de emoţie, religios, despre care ştim atât de mult şi atât de puţin, în care credem atât de mult şi atât de puţin.
Cântecul deschide poarta în atmosfera de Crăciun. Mai bine spus, cântarea; mai bine spus, colindul. Specific nouă. Pentru că în alte părţi sunt cântece şi atât, diferite prin ritm, prin text.
Colindele răsună în lumea satului, dar şi-n spaţiul citadin, înclinat uneori spre tradiţii şi obiceiuri.
Colindăm cum ştim, cum putem. Dar există un timp al colindului învăţat în şcoală, când rolul profesorului este hotărâtor. Teoretic şi practic, se învaţă rostul, rolul şi efectele binefăcătoare ale unei mângâieri armonioase, cu încărcătură creştină. Copiii sunt cei care învaţă să colinde cum trebuie, care se lasă educaţi, cu respect, cu închinare. Se apropie încet de profesional, în sens admirativ, şi lasă în urmă deruta, incertitudinea, confuzia.
Profesorul Mihăiţă Purcil, care predă Educaţia muzicală în Colegiul Naţional Liviu Rebreanu din Bistriţa, a realizat un Concert de Colinde, în Sala Festivă a unităţii de învăţămînt, cu elevi din clasele a V-a până într-a X-a, adunând o gamă diferită de voci, de glasuri, atinse de concepţii, de trăiri, de sentimente, într-o armonie desăvârşită, mai rar întâlnită. Sub bagheta dirijorală a lui Mihăiţă Purcil, model al dascălului ce cântă împreună cu copiii, pe care-i învaţă, arătând calităţi deosebite, s-a desfăşurat un program rar întâlnit. Profesorul însuşi a colindat împreună cu elevii, clar, limpede, pe note, explicit, cu emoţie şi cu pricepere, cu talent şi pasiune. Care se observă.
Concertul- eveniment a fost prezentat, în versuri şi cu scene de poveste, de către elevele Lorena Meseşan şi Lorena Pintilie, din clasa a IX-a "H". Cea de-a doua a şi interpretat singură o colindă, cu sensibilitatea şi frumuseţea unei voci rare, în afirmare.
Niciodată scena din Sala Festivă n-a fost mai frumos împodobită. Cu daruri şi suflete. Niciodată o lecţie de Educaţie muzicală n-a fost mai ascultată, cu sfinţenia unei colinde, depăşindu-şi timpul, devenit magic, al dorinţelor împlinite.
Pentru Mihăiţă Purcil, acest Concert reprezintă o realizare deosebită în cariera lui aflată la începuturi: o carieră profesională, dar şi artistică. Frumoasă ca o seară de Crăciun.