COLINDE, COLINDE

Mă ning colindele în suflet
Cu fulgi de dor aduşi de sus,
Azi, îngerii coboară în cuvinte
Să ni-L vestească pe Iisus.

Mă ning colindele întruna
Şi iarna-mi ţine cald acum,
Pe vatra noastră ard cărbunii
În noaptea sfântă de Crăciun.

În fiecare an Iisus se naşte,
În Betleemul casei noastre dragi,
Îl mângâie colindele în leagăn
Şi daruri îi aduc bătrânii magi.

Mă ning colindele ca anii
Şi fulgii lor în datini se topesc,
Se duc şi vin ca apele prin veacuri
Şi –n nemurire toate se opresc.

Veniţi, colindători, că sunt acasă
Şi poarta e deschisă-n larg,
Veniţi, că-i vremea de colinde
Şi vă atept la mine-n prag.