CHIRALEŞUL LA PRAZNICUL SFINTEI MARII

E seara de 15 august, seara Sfintei Marii celei mari după cum e numită în poporul nostru. De peste dealuri se aud glasurile pelerinilor care se întorc de la marea sărbătoare dedicată Maicii Domnului la mănăstirea de la Nicula. Ei aduc mesajul părinţilor călugări ai acestei mănăstiri, mănăstire care de veacuri străjuieşte în mijlocul Ardealului nostru voievodal. Şi pelerinii Chiraleşului poartă cu ei, la fel ca în fiecare an, şi unele daruri materiale. Cele mai gustate de către copiii satului fiind şirurile cu turte de toate culorile, dar având o singură formă – forma de cruce. Dar la fel ca în fiecare an aceşti pelerini s-au gândit şi la sfânta biserică din sat, la locul în care mulţi dintre ei, cei mai în vârstă, s-au căsătorit sau au fost botezaţi dacă sunt mai tineri. De aceea ei oferă ca dar o frumoase icoană pe care au cumpărat-o la locul de închinăciune. Încet, încet, pelerinii se apropie de sat. Clopotele încep să sune în turla bisericii, oamenii ies în întâmpinarea pelerinilor ca să-i ajute a purta desagile lor pline cu daruri binecuvântate pentru sfânta biserică şi pentru credincioşii ei. Ca peste tot în fruntea celor care îi întâmpină pe pelerini sunt copiii, despre care însuşi Mântuitorul a spus “lăsaţi copiii să vină la Mine.”

În faţa bisericii aceştia sunt întâmpinaţi de către părintele paroh şi de alţi credincioşi care din diverse motive nu s-au învrednicit să meargă şi să se roage Maicii Domnului în locaşul ei de la Nicula. Însoţit de dangătul clopotului şi precedaţi de părintele paroh, oamenii purtând prapori şi icoane alaiul înconjoară de trei ori sfânta biserică după care intră cu toţii în biserică unde se rostesc acele rugăciuni de mulţumire pe care le-a rânduit Biserica. Părintele paroh mulţumeşte Domnului pentru întoarcerea cu pace a pelerinilor, dar şi pelerinilor pentru darurile purtate la biserica. Apoi dupa ce pelerinii ies din biserică se saluta cu cei dragi care au rămas acasă aşteptând binecuvantarea Maicii Domnului de la Nicula.

Acest moment al întoarcerii pelerinilor obosiţi de lungul drum de la sfânta mănăstire pâna în satul natal, drum făcut sub arşiţa soarelui de august, e numai ultimul moment al unui drum duhovnicesc început cu două săptămâni înainte. Începând cu 1 august, prima zi a sfântului post al Maicii Domnului, credincioşii se adună la biserică în fiecare seară pentru a o cinsti cum se cuvine pe Fecioara Maria. Sub conducerea plină de dragoste duhovnicească a părintelui paroh cântăreţii şi credincioşii se roagă Maicii Domnului cântând imnul paraclis. De multe ori după ce se sfârşeşte rugăciunea cântată părintele paroh rosteşte un cuvânt de învăţătură în care subliniază importanţa Preacuratei Fecioare în viaţa noastră, a creştinilor. Cuvintele părintelui insuflate de către Duhul Sfânt îi ajută pe credincioşi să înţeleagă ce a făcut Maica Domnului pentru a fi vrednică de cinstirea pe care noi i-o acordăm. O altă parte frumoasă şi înălţătoare din punct de vedere duhovnicesc este mini-concertul de pricesne dedicate Maicii Sfinte pe scările din faţa bisericii. “O, Măicuţă Sfântă / Te rugăm fierbinte / Să ne-asculţi de-a pururi / Marea rugăminte … “ Această “mare rugăminte” este ca ea să ne ducă “În cerul Fiului tău dulce”. Mântuirea sufletului la judecata din urmă e mereu prezentă în inimile şi în cântecul credincioşilor Chiraleşului. Noi, credincioşii, ne rugăm să fim “păziţi” pe această cale a vieţii noastre pământeşti căci noi suntem “fiii lacrimilor tale” – ai Maicii Domnului. Şi pentru că noi, credincioşii, avem siguranţa faptului ca Maica noastră a tuturor ne va ajuta, îi mulţumim pentru că am văzut-o din nou “La Nicula-n deal”.

Având în vedere cele ce s-au scris până acum credem că a venit momentul să vorbim şi despre întemeierea sfintei mănăstiri de la Nicula. Tradiţia sfântă spune ca un om din satul Nicula cu multe sute de ani în urma a mers la pădure cu gândul de a aduce lemne de foc pentru familia sa. Căutând el lemnele potrivite pentru foc a descoperit prin voia Duhului Sfânt o icoană a Maicii Domnului – cea care astăzi este aşezată între uşile împărăteşti din biserica sfintei mănăstiri. Fiind un om cucernic a adus icoana în sat şi a dăruit-o bisericii. Părintele paroh de atunci din satul Nicula a aşezat-o la loc de cinste în biserica satului. Dupa câteva zile a observat, însă, că icoana nu mai era la locul ei. Dar Duhul Sfânt a voit ca acelaşi sătean cucernic să meargă iar la pădure şi să găsească din nou icoana la locul unde aceasta se aflase prima dată. El a adus-o în sat şi a încredinţat-o din nou părintelui, dar icoana a dispărut după alte câteva zile. Istoria aceasta repetându-se de câteva ori credincioşii şi părintele au înţeles că Maica Domnului le-a trimis acest semn clar spunându-le ca ea ar dori ca pe locul unde a fost găsită icoana să se întemeieze o sfânta mănăstire care să aibă hramul Adormirii Maicii Domnului. Credincioşii sub conducerea părintelui lor paroh au întemeiat mănăstirea care până astăzi stă de veghe în inima Ardealului. Începând cu acea perioadă pelerini de pe întregul cuprins al Ardealului îi caută ajutorul.

Mulţi au fost cei care de-a lungul veacurilor au căutat ajutorul Maicii noastre a tuturor şi l-au aflat acolo la “Nicula-n deal”. Tot aşa şi credincioşii din Chiraleş au ajuns ca an de an să meargă să se roage şi să-i cânte Maicii Domnului la “locul ei iubit” de la Nicula. După cum am văzut şi în acest an pelerini din Chiraleş s-au închinat, au cântat şi au luat binecuvântare de la Domnul şi de la Maica Lui la sfânta mănăstire de la Nicula. Ajută Doamne neputinţei noastre să ajungem fiecare măcar o dată în viaţă să trecem pragul sfintei mănăstiri, să ne închinăm şi să o lăudam pe Maica Sfântă la ea acasă.

Ioan Sabin Mureşan

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5