Cine suntem

Am asemănat cartea Cine suntem, autor Dan Puric, cu o mică enciclopedie a personalităţilor şi a principalelor lor idei referitoare la vieţuirea poporului român în spirit şi nu numai. Este benefică această întâlnire în acelaşi loc, între copertele acestei cărţi, a atâtor spirite numite în discursul său de către Dan Puric şi pentru oamenii tineri un bun prilej de a fi incitaţi să citească mai mult despre cei amintiţi.

Artistul Dan Puric vorbeşte în cartea Cine suntem, carte care cuprinde interviuri televizate sau radiofonice, conferinţe cât şi cuvintele rostite la înmormântarea Părintelui Atanasie din 4 martie 2008, despre trecutul şi prezentul neamului românesc ca un exaltat, în sensul cel mai pozitiv posibil, în sensul rostit de Eminescu atunci când discuta cu Titu Maiorescu despre Şcoala ardeleană: "Lasă-i aşa, exaltaţi!".

Şi, cum ar putea vorbi altfel un mare artist şi un mare român care şi-a însuşit o solidă cultură socială, filosofică şi religioasă şi care vrea să trezească conştiinţe!

Reflecţiile sale morale, socio-politice, antropologice, religioase sunt convingătoare prin argumentele omului care a citit foarte mult şi care le prezintă artistic, viu.

Talentul său şi-l îndreaptă către Dumnezeu şi astfel reuşeşte să trezească în tineretul de azi calităţi nobile, dorinţa de a se cunoaşte pe ei înşişi, de a-şi cunoaşte trecutul şi de a fi însetaţi după ADEVĂR.

Este impresionant la Dan Puric faptul că alături de cuvinte ce arată reala sa preocupare pentru probleme majore, cum ar fi păstrarea identităţii naţionale şi multe altele, ne aduce şi mărturisiri din viaţa personală. Ne vorbeşte superb despre copilul său: "Niciodată în viaţa mea nu-i voi putea da înapoi fiului meu momentele de singurătate pe care le-a avut. Eu am fost în plină furtună şi nu întotdeauna am avut timp de el. Dar tot Dumnezeu te ajută, nădăjduind că există, prin credinţă şi prin întâlnirile pe care le ai cu el, un contact de cu totul altă factură, în care tu nu încerci să recuperezi ceva, ci încerci să dai cu toată inima ce ţi-a dat Dumnezeu ţie. Iubind, simţi că poţi recupera lucrurile, că se lipesc cioburile sparte. […] Şi înţelegerile lui mi-au vindecat suferinţele mele."

Câţi dintre noi nu ne regăsim în cuvintele lui Dan Puric!

Când e întrebat de ce oamenii nu mai preţuiesc căsătoria, Dan Puric răspunde matur, sincer, filonul cuvintelor lui amintindu-ne de învăţătura lui Paul Evdokimov care ne arată că separarea de Dumnezeu antrenează separarea de celălalt: "S-a ajuns dintr-o traumă repetitivă, dintr-o descreştinare lentă, dintr-o spaimă reciprocă de celălalt, din faptul că taina căsătoriei nu a fost trăită aşa cum trebuie. Nu s-a trăit taina, ci oficializarea la sfatul popular, în care statul garantează… ce garantează? Iubirea nu se garantează. Trăim o perioadă de schilodire sufletească, pe care, personal, am simţit-o. Nu mă dau sfânt; am cunoscut lucrul acesta din interior, situaţia în care un sistem din afară începe să prăbuşească familia, în care unul din ei fiind de factură mai slabă, sau amândoi într-o criză, sau necreştinaţi, începe patinajul. […] E nevoie de o întoarcere către taina Bisericii, către taina Căsătoriei, care este o minune."

Prin apariţiile sale televizate sau difuzate la radio, ca şi prin această carte, omul de cultură, artistul Dan Puric ne atrage atenţia, ne întăreşte idea că toţi suntem conduşi de o singură putere infinită care este Dumnezeu.

Vedem în exprimarea omului public Dan Puric cât de valabilă este Legea atracţiei şi de aceea ne dorim ca prin forţa sa magnetică conştientă să-şi orienteze gândurile spre un proiect luminos pentru România.

E bine că până acum a criticat, a amintit cuvintele cele mai importante ale multor personalităţi, a reuşit un tablou superb al spiritualităţii noastre, a realizat o trezire. Dorim în viitor discursuri prin care să facă profeţii luminoase, mobilizatoare de energii şi definiri pozitive despre Cine suntem. Domnia sa ştie de puterea gândului şi de puterea cuvântului. Cred că prin această carte a întrerupt "Antrenamentul de uitare" despre care vorbea. Suntem capabili să ne schimbăm în bine. Cu toţii ştim că vibraţiile forţei mentale sunt foarte fine, că realizăm ceea ce gândim persistent, dominant, că suntem ca un magnet. Atragem ceea ce gândim. Creaţia este continuă.

Este bine să acordăm întreaga atenţie gândurilor ce vrem să devină lucruri concrete în viaţa noastră, să lămurim în minte ceea ce dorim şi să perseverăm în realizarea lor.

Să gândim pozitiv, să concepem mental un viitor luminos pentru noi şi acesta să devină gândul nostru dominant, iar prin acţiuni concrete să-l realizăm.