Crochiuri de pe uliţa copilăriei

       Aşa este intitulat volumul de proză scurtă cu iz de nostalgie despre ,,vârsta nevinovată a copilăriei’’, despre felul în care naratorul îşi retrăieşte aceşti ani  petrecuţi în satul natal Rebrişoara. Cartea a apărut în Editura ,,Ecreator”  din Baia Mare, 2019, prin care Domniţa Ganea invită cititorul la o lectură plăcută şi captivantă prin cele 57 de povestiri  desprinse din lumea reală aflată în deplină armonie cu puterea imaginaţiei şi a subtilităţii sale artistice. Nu mulţimea întâmplărilor pline de haz ale copilăriei, sau amintirile pline de tristeţe ale unor personaje care au cunoscut suferinţa, sunt partea cea mai intensă a cărţii, ci căutarea obsedantă din biografia autoarei prin care ea îşi citeşte, ca în liniile din palmă, viaţa actuală. Nostalgia din carte se întrevede printre rânduri, atât pentru  clipele frumoase petrecute în satul natal, dar şi pentru cele trăite dincolo de ocean, în faimosul oraş american Chicago. Ea nu caută copilul pierdut, ci prin el se caută pe sine însăşi. Indiferent de spaţiul geografic în care se desfăşoară acţiunea,  Domniţa Ganea vorbeşte, în general, despre personaje din familia ţărănească din care provine. Chipurile părinţilor se regăsesc în foarte multe din aceste povestiri, după cum ea însăşi mărturiseşte: ,,Vă iubesc atât cât  poate  nu v-am putut-o arăta mereu, vă iubesc şi sunt mândră de voi, că sunteţi părinţii mei, cei cu dragoste de cărţi, inteligenţi, harnici, simpli şi frumoşi’’. Un spaţiu larg îl acordă tatălui ei, Dumitru Acu pentru a-şi depăna amintirile tinereţii, dar şi celorlalte personaje care populează aceste povestiri: bunici, mătuşi, unchi, străbuni, verişori şi nu în ultimul rând cei doi trandafiri ai vieţii sale, Alex şi Bogdan. Personajele sale sunt reale, pot fi uşor recunoscute prin portretele lor fizice şi morale creionate cu măiestrie şi ingeniozitate, iar întâmplările lor plutesc în atmosfera unei lumi a copilăriei pe care numai amintirile o mai pot reîntoarce. Situaţii deosebite încărcate de emoţii se regăsesc în toate povestirile din acest volum. Cu toate că sunt scrieri distincte prin conţinut, ele formează un tot unitar prin tematica abordată. Dumitru Acu (Pârja de la Râpă), tatăl autoarei îşi are povestea lui, fiind supus  încercărilor vieţii, Ion Fărcaş, bunicul ei povesteşte despre drama războiului şi  atrocităţile sale (În vreme de război). Din alte povestiri rezultă bunătatea unor consăteni şi răutatea altora. Jocurile şi năzdrăvăniile copiilor, Sorin, Cipri şi Alex sunt imagini decupate dintr-o lume fără griji, cum spunea Ion Creangă în ,,Amintiri... Inventivitatea şi actualitatea lor creează momente de haz  şi de reală satisfacţie : permisul de conducere, turma de elefanţi, meciul de fotbal, etc. Din aceste scrieri rezultă că, Domniţa Ganea este o fiinţă sensibilă şi profund ataşată de lumea necuvântătoarelor: pisoii, puii de cloşcă, căţeluşa Lady, pentru care găseşte cele mai emoţionante cuvinte ce înnobilează fiecare întâmplare. Sunt înserate în acest volum obiceiuri tradiţionale, mituri şi legende, credinţe şi datini din partea locului( Întâmplări la ceas rău de noapte, Negul, tratamentul şi serbarea). Despre ele vorbeşte în grai năsăudean, fără să-i diminueze valoarea lingvistică. Lumea satului Domniţei Ganea se intersectează cu  mediul citadin în care trăieşte astăzi, unde descoperă destine omeneşti bulversate de aceleaşi aspecte morale: răutate, tristeţe, dezamăgire, care îi inundă povestirile. Sunt evocate personaje triste, precum soţii care şi-au pierdut copiii, artişti care trăiesc drame din iubire, întâmplări nefaste sau probleme de sănătate ( Puii de om în furtună, Cântecul de lebădă al unui suflet, Poveste adevărată de Crăciun).  Sub aspect stilistic, Domniţa Ganea stăpâneşte arta povestirii, îndeplineşte cu succes rolul de autor- narator şi personaj epic, are o frază energică, inventivă şi amuzantă, iar dialogul este atractiv şi  dinamic. Are un bogat simţ al observaţiei şi analizei psihologice. În structura compoziţională a povestirilor sale se regăsec notele de umor sau melancolie. Volumul său este presărat  cu multe eseuri şi descrieri peisagistice de-o frumuseţe şi sensibilitate aparte. Prin acest volum, Domniţa Ganea dă glas unui amalgam de emoţii şi stări de suflet, exprimate scurt şi concis, pentru care se potriveşte sintagma: "esenţe tari în sticluţe mici’’.