Cuiul lui Pepelea, continuitate, modernism și simbol al traditiei culturale locale

Supliment cultural al cotidianului RĂSUNETUL, care apare la Bistrița, CUIUL LUI PEPELEA serie nouă, este coordonat de profesorul Grigore Cotul, secondat de profesoara Adela Cotul. Publicația despre care vorbim este un act de curaj jurnalistic și o prelungire binevenită a suplimentului Cuiul lui Pepelea, care a fost inițiat, coordonat și îngrijit de către regretatul Alexandru Misiuga, cu mulți ani în urmă. Preluarea lucrării inițiale și translatarea sa în prezentul anului 2024, a fost o asumare binevenită, o schimbare de paradigmă a tematicii, dar și exercițiu de restituire și conservare a ceea ce a avut mai bun umorul din partea asta a locului, prin caricatură, epigramă etc. Colaboratorii, mai noi sau mai vechi, statornici în misia lor, demonstrează că paginile ce apar sub sigla Cuiul lui Pepelea sunt o platformă de promovare a acestui gen de literatură, efervescență a segmentului creativ care adăugat un plus de imaginație, artă și exprimare liberă în lumea publicisticii de gen, de astăzi. Volumul antologic apare sub girul Asociațieie Culturale Revista ,,Izvorul Someșului,, ACRIS, și a cotidianului Răsunetul –Bistrita Năsăud, la Editura PIM, în condiții grafice de bună calitate. Paginile sunt bogate în conținut, bine croite și pe lângă poezii și epigrame, etalează și caricaturi semnate: Pătrășcanu. Pentru ca totul să fie în perfect echilibru, s-a abordat și acel râsul-plânsul de gen, stropul de umor-negru, care nu ne strică defel. Astfel, vom găsi în pagini și ... epitaful. Haz de necaz, motivație pentru a continua să trăiești. Avem destule apariții cu note și accente ce-i musai săne stârnească zâmbete, să ne determine să privim critic și ludic totodată, când stam în fața oglinzii.
Prin felul său clar, deschis și seriozitatea sau ciclicitatea aparițiilor, Cuiul lui Pepelea atrage tot mai mulți cititiori dar și colaboratori de pe tot cuprinsul patriei .
Stampe decupate din realitatea imediată, mofturi umane, care sunt relevate precum cu hârtia de trnesol, limite convenționale ce dispar odată ce supratehnologia ține să depășească performanțele omului gânditor, toate acestea pot și sunt motive de dezbatere în revistă. Dacă Epigrama tinde a mai rămâne simbolic în tagma mușchetarilor, duelul dintre spirite voit antagoniste, să întețească un conflict socio-cultural, până la final din tot acel aparent belicos angrenaj, ne rămâne doar lamura istețimii minții umanității. Dacă în pamfletul scris se poate face și dialog spumos, exercițiu real de istețime, iar cel atins de glumă are datoria de onoare să se apere prin poezie, care de cele mai multe ori nu e poezie, deși repectă canoanele versului clasic. Caricatura rămâne mereu ancorată în paleta artelor plastice. Un crochiu poate ironiza direct, simbolic si metaforic. Uneori beneficiază și de un text, alteori este suficientă semnătura autorului pentru a ști la ce să te aștepti. Caricatura poate fi dură și cu impact. Poate deveni știre într-o publicație. De aceea Cuiul lui Pepelea devine și el o publicație tot mai serioasă, mai consistentă, și asta se datorează colaboratorilori. Sub semnul Răsunetul are notorietete, are un stil, a devenit un gen de lucrare culturală, a ajuns la un rezultat scontat și la inima cicitorilor din galaxia Umorului.
Cuiul lui Pepelea, luat cronologic, este și un jurnal de stiri, mai altminteri decât cele de la televizor sau din ziarele naționale/ este un seismograf ce înregistrează sistematic întâmplări cruciale din societate, /politică, sport, mondenitate.Pune degetul pe rană și chiar dacă nu condamă vinovatul potențiale la,, galere,, îl duce pe autor în celebritate, sferă a confraților care construiesc acet turn, pe care unii îl numlesc al himerelor.
Cuiul lui Pepelea nu are cenzură. Are dreptul la tot aerul de prosperitate și se constiuie într-n soi de confreerie a celor ce ,,biciuiesc,, moravurile unei societăți aflată în derivă,lovește doar cu fasciile de urzici imaginare și cu zâmbetul pe buze. Poate fi un joc mortal cand se oficiază într-un sistem închis, de cenzură. Astfel, o pleiadă de umoriști sadea se poate bucura de un spațiu publicistic curat și modern. Se bucură și cititorii. Un zâmbet nu se mai cumpără cu aur.
Suntem norocoși că în spațiul geografic în care trăim, există astfel de personalități creative, care nu cer nimic, dat tot ce au pentru gloria și bucuria Omului. Felicitări Adela și Grigore Cotul! Ne faceti lumea asta, încrâncenată, un pic mai zâmbăreață.
Felicitări, Răsunetul! Ati reușit într-n timp record să vă resetați, și bucuria de-a vă ști în centrul atentiei oamenilor și intstituțiilor culturale naționale, fiind apreciați și dincolo de rolul vostru major, JURNALISMUL de informare, vă onorează.